Nu te îngrijora de gustul iederii amare,

Nici de fuga mea în lumi necunoscute.

Nu te mai gândi la iubirea noastră dulce-amăruie

Nici la zborul nostru înmugurit în zâmbete.

Va fi atât de simplu totul, încât nici nu vei înţelege

Decât mult mai târziu, când sufletul meu va fi pictat iubirea.

Vei aştepta o vreme în pustietatea frunzişului umed 

Şi…

 Așterne-ți peste lacrimi eșarfe de iubire,

 Înseninează-ți gândul cu stele-n vals zâmbind,

 Alai de îngeri tandri de dor și fericire 

 Cu glas de rai să-ți cânte duiosul meu colind!

 Înalță-te spre cerul brodat de zboruri line,

 Întinde-ți aripi albe, printre ninsori ce curg,

 Aprinde-voi în cer luceferi ninși de taine,

 Petale de smaralde-ți voi țese în amurg!

 Iubirea mea să-ți poarte destinul înspre…

 Își scutură îngeri aripi argintate

 Și cern cu ninsoare covoare de vise,                            

 În brazi lăcrimează de dor alintate

 Flori albe de gheață din basme promise!

 Răzbate prin viscol colindul iubirii, 

 Luceferii țes petale de lună, 

 Departe-n surdină refrenul viorii

 Adoarme de mână doi aștri pe strună.

 E pace și ninge cu frunze stelare,

 Doi ochi mă privesc prin timp urgisit,  

 Ești…

 Nu-mi spune că nu sunt corăbii 

 S-ajung pân la tine la dig,

 Nu vezi ce ninsoare se-abate?

 Cresc umbre, zadarnic te strig!

 E timpul proscris în iubire

 Și drumu-i cu cioburi minat,

 Citesc rugăciuni din Psaltire,

 Eu veșnic, de dor vinovat!

 Pe buze țes fluturi de gheață

 Brodați de lacrimi și ger,

 Mă-mpiedic în care de ceață, 

 Nu-i timp, nu-i cărare, dar…

 E doar tristețe-n preajmă, zăpezi fără cuvinte 

 Te-ntrezăresc prin ceață și seri de-ngheț sălciu,               

 De vise giuvaiere doar eu mi-aduc aminte?

 Sărută-mi măcar umbra să cred că nu-i târziu!               

 Flori albe, dantelate, gravate de ninsoare

 Valsează trist pe gene, fragile crisalide, 

 Minuni nevinovate de-nchipuiri fugare 

 Încremenesc tăcute în gânduri insipide.

 Se frânge-n suflet dorul, amar…

 Nu vrei să cerni tăcerea ninsorilor din plângeri

 Și-nstrăinări absurde să le rostești sfârșitul?

 Doi oameni de zăpadă printre nămeți și-nfrângeri

 Am devenit, iubite! Ascultă-mi iar colindul! 

 Trec pașii tăi prin suflet când vine înserarea 

 Ca suflul unui înger cu aripa de gheață, 

 Se întețesc neliniști, suspină nepăsarea,                   

 Nu vii și nici nu pleci din amintiri de ceață.

 Când lăcrimez în rugă…

 Din când în când îmi treci ca o ninsoare,

 Cu mici cristale albe-n tristețea unui cânt,        

 Zăpezile mă ard, absența ta mă doare,

 Și-mi pare că te-aud în insomnii de vânt.  

 Nu știu nici cine sunt! Tăcere de zefir

 Sau simplă adiere vibrând în răsărit? 

 Dar prin iubirea ta, boboc sfințit cu mir, 

 Surâs divin de îngeri în suflet a-nflorit! 

 Întind spre tine brațe, o clipă ațipesc,

 Visez că sunt în…