Oftează de iubire doi maci umbriți de temeri,

Agonizând în arderi de doruri vinovate,

Împart cu tine stele, neșanse și poveri,

Mă doare dorul tău și eu te dor în toate.



Aș vrea alt început fără de dar și poate,

Aș fereca-n clepsidre secundele grăbite,

Să nu-mi mai fii târziu în vise cenzurate

Și abrogare-aș cere risipei…

 Ești urma unei umbre de-mpotriviri năuce,

 Cu trupul de cenușă, confuză amintire,

 Feștilă fumegândă, apatică răscruce,

 Un chip fără de nume, sfințit de-a mea iubire.

 Aducerile-aminte răstălmăcesc o clipă

 De gânduri indecise, certate între ele,

 Se spovedesc restanțe, rămase din risipă,

 Stingându-se…

 Cum înfloresc din nori migdale 

 Stropite cu polen de vis...

 Chemări din puncte cardinale 

 Adie-n lacrimi de cais.

 Motiv țesut de bucurie, 

 Desprins de nuferi din colind,              

 Crepuscul de lumină vie

 În podul palmei strălucind.

 Poteci de crini din alte lumi

 Refac ades prin ochi de mag,

 Înmuguresc în timp ce dormi,

 Te-ating o clipă, îmi ești drag! 

 Stea de safir…

Din primăveri abstracte cu râuri de tristețe 

Și flori de neputință îți scriu câteva rânduri, 

Strivesc în mine dorul , curând va fi să-nghețe 

Și ultima chemare prin ploi de anotimpuri. 



Nimic n-are să doară, nici vis, nici amintire, 

În praful înserării va ațipi durerea, 

Vom fi ca doi străini în straie de himere, 

Din resturi de iubire îți voi sculpta tăcerea. 



Nu ne vom…

De-ți va plânge raza lunii peste noaptea așteptării 

Și-n furtună de regrete cerul se va-ntuneca, 

Tu încătușează doru-n anotimpul nepăsării, 

Poate îngeri prin descântec sufletu-ți vor vindeca. 



Amintirea resemnată printre umbre fără număr 

Roagă vântul s-o închidă în clepsidre de tăceri, 

Lasă lacrima să spele cu smaralde, flori de măr,

Dorurile tale toate, ninse-n mai de…

 Nu mă atingi și totuși eu te respir în toate,  

Se joacă blânde raze prin frunzele pictate 

De-nmiresmata toamnă cu dulcele ei rod, 

Dansează crizanteme în câmpuri parfumate, 

Eu te sărut cu vara plecată în exod! 



Port jar de stele tandre îmbobocite-n gând, 

Te-mbrac cu pacea frunzei să nu te doară ploaia, 

E noaptea mai senină când visului mă vând, 

Îți sunt atât de-aproape! Nu simți tu…

 Delir de toamnă, un miraj,

 Brodând cu frunze nostalgii,

 Dorințe stranii, în sevraj

 Cu tot ce n-ai putut să-mi fii.

 Nuanțe vesele-n descânt 

 Se răzvrătesc în simfonii,

 Același dor purtat de vânt                 

 În menuet de agonii.

 De necuprins și ne-nțeles 

 Un dor hoinar, adânc de văi,

 Te tot așteaptă, necules,

 Eu lăcrimez prin ochii tăi.

 Amestec de culori și…

 E-o zbatere-ntre goluri, tăceri care îngheață,

 S-a stins întregul cer din ochii ce-i iubeam,

 O toamnă vlăguită, un labirint de ceață,

 Stau mărturii secunde-n clepsidre de-amalgam!

 Ridic spre tine ochii, cu greu te recunosc,

 La porțile-ntristării văpaia unei veri,

 Nu-mi cere să-nțeleg ecouri ce doinesc!         

 De ce trimiți în stoluri egrete de tăceri?

 Reinventezi un zbor din aripi obosite, 

 Dar ploi…