În ochii tăi albaștri respiră valul mării, 

 Doinind cu glas de îngeri cântările cerești,

 Dansează-n salbe iriși în șoapta primăverii,

 Pictezi cu ploi de vișini pastele de povești!

 Verset de rugăciune din Psalmul de iubire

 Îmi luminează gândul când se adună norii,

 Mă-mbraci în strai de stele, gravezi mărgăritare,

 Alungi din mine temeri, cu zâmbete-mi țeși zorii!

 

 Cu râuri de iubire îmi speli lăstarii…

 Trec trenuri fără țintă, în gări fără oprire,

 Iar casa de bilete a dispărut subit,

 Nu-i cine să mai creadă, să cumpere himere                  

 Spre vise interzise, ce-ncep cu un sfârșit!

 Ne confundăm în ceață cu mii de călători,

 Căutându-ne bezmetici în stații și vagoane,

 Ne-ntrezărim prin lacrimi de viscol și ninsori,

 Doi clandestini haotici pe-a vieților peroane!

 În clopotele iernii zăpezile…

 Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri, 

 Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,

 Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,

 Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!  

 Scrisori  în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,

 Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,

 Nostalgic pian doinind amiezi,  împărății de fluturi verzi,

 Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde…

 A nins un fluture pe-o floare

 Cu îngeri albi din ochi zglobii,

 Mărgea sărut plin de candoare,

 Gravând in suflet papadii!

 

 A plâns un fluture de teamă

 Că va-ngheța de-atâta ger

 Și-a frânt aripa și te cheamă

 Să-i torni balsam de mir și cer.

 Mi-a scris un fluture răvaș

 Despre aleanul ce-l respiri,

 Cine-a plecat, cine-a rămas

 Să se dezmierde-n amintiri?

 Iubiri și fluturi fără…