Moto:

"eşti frumoasă când râzi de mine, când mă dispreţuieşti şi asta pentru că tu eşti viaţa mea, maria, dar eu, eu sunt moartea ta"

marius aldea



1.sunt un consumator, e în trend, produsele tale cu marcă scoase la vânzare, câtă agitaţie în culise, ai pus atâtea aţe marionetelor, încât nu ştii dacă-ţi ajung degetele, s-a pierdut un portofel, strigă casiera la microfon, eu ştiu că s-a pierdut o iubire, pe scenă un clovn prost se împiedică în cuvinte, i le…

Moto:

da… e simplu, belitura asta numită şi viaţă numită şi stare de a fi poate continua doar până la un anumit punct, e simplu, maria[…]împuţita asta de tristeţe şi-a făcut abonament la mine fără să întrebe „e liber, se poate?”



marius aldea -starea de simplu



1.stau în acelaşi tren cu tine, ne desparte muzica, tu vezi gară pentru doi, eu văd o karenina apropiindu-se, dornică să muşte şinele pe care ploile scutură frunze, de parcă toamnele s-ar fi mutat în…

Moto:



“Uite, pot fi şi patetic,

mie nu mi-e dor de tine,

mi-e dor de noi….

oricum, promoţia viselor a trecut,

reducere la gloanţe nu se mai face..

spune-mi, fraiero, ai simţit vreodată

cum îţi tremură vocea când taci?

ia spune, de când nu ne-am mai văzut,

mai ai nervuri de frunză în palmă?”

Sms către toanta inimii mele – Marius Aldea…

Moto:

“când sunt cu tine nu mi-e frică de nimic, nici măcar de război”

replică din filmul Zboară cocorii

1. trec orele în şir indian mi-e dor îmi spui şi sub geana unei seri uitate sub ploaie ochii mei umezi se cufundă în cercuri unu doi trei copilul aplecat deasupra apei numără glasuri îl ajut să le strângă în palmele sale sunetele sunt albe coji de mesteceni pieptănaţi de furtună furtuna din noi iubitule



2.Frica de…

ochi

ferestre închise

cu iriși decolorați de atâtea treceri

drumul tău -

doar o linie peste care

fluviul meu nu mai lasă urme

fără pod

fără mal

fără vad

fără pești în care să ne aruncăm

dorințele

ca niște condamnați la moarte -

fără cețuri stranii

unde să ne odihnim fricile

când nu mai avem altceva de făcut

decât să așteptăm

doar într-un…

de mine

mai mult decât sunt nu sunt

o arhitectură simplă

nestudiată

în care semantica toleranței

își tonifică tenul

cu fiecare zi trăită



nu știu de ce fiecare casă

pe care o umplu cu tine

se surpă

nici măcar cutremur

nici măcar strigătul meu

în colul unei singurătăți

atinse de viruși

doar un șuierat trecut

pe deasupra cuvintelor

când…

și nici punct nu sunt

poate un experiment

în care candela nu se stinge

niciodată

vor trece nopțile pe rând

șuierând trenuri

prin haltele minții tale

până când fântâna unui gând

se va umple de apa iubirii

și atunci vei ști cu adevărat

de ce stelele se scutură mereu pe picioare

când intră în casa cerului

de ce pietrele tac

și cuvintele își spală fața

în…

nu-ți trebuie o inimă

cât un megalopolis



locuită de prea multe glasuri

bucata asta din tine

ar ceda

fluvii roșii ar inunda valea

sufletului tău

unde să reverși atâta dragoste, iubitule?



e oare dragoste?

spui încercând să-mi prinzi

în privire un zâmbet

poate ultimul

deși sunt convinsă că zâmbetele mele

n-or să se sfârșească niciodată

pentru…

așa mi-ai spus

în seara când mă asemănam

cu păsările din colivii

ciugulind cu stil

fărâme de singurătatate



altfel cum?

insistam fără să țin cont

că stoluri lungi

se roteau în jurul gratiilor

simțind mâna păpușarului

când li se mânuia zborul

de parcă toate ar fi trebuit să fie

embleme - bănuți zornăitori într-o…

din sforile tale fire de iarbă

din ştreanguri ochi de lumină

din tremurul apei curgerea către cea care sunt -

sunetul îngropat sub iluzii

aburul căţărător spre înalturi

când pământul oftează

de parcă povara lui ar fi fost singura

ce poartă numele de lume



seara numeri fiecare tresărire

şi-mi strângi emoţiile

cu fiecare cuvânt rostit

de parcă ai vrea să nu pierzi…

în singurătate

zâmbetul meu devine o linie

pe care tu mai așezi câte un poem

precum lăstunii

când se pregătesc toamna de plecare

e zarvă

și regret

zâmbetul meu bântuie înfrigurat

pe străzile pustii ale urbei

în care parcă toate ceasurile

au amuțit cu regretul

că-n pâlnia morții

turnaseră tot timpul în care am fi putut fi fericiți

așa

puțin

cât o…

cu minutele lor învelite în întrebare

cu neodihna unor nopți

pe care nici eu nu le descifrez uneori

poate de prea multe ecouri

pe care tu le părăsești

deși îmi spui

că suntem amândoi pe același mal



cum să te cred

când vâsla asta a încrederii e ruptă

când fluviul îți aruncă poemele

în brațele altei femei

pe care eu o simt

în iarna ce-mi prinde sufletul în…

Când mor cu tine-ţi dau din tot ce sunt -
Miros de prună coaptă în brumar
Peceţi de ploi din cerul tău cărunt
Închid hrisoavele ce-au plâns amar.

Când îţi rămân în minte, rătăcesc,
Secunda o prefac în curcubeu,
Parfum de bergamote risipesc
Şi-n ramuri - cântec îţi şoptesc mereu.

De mă întrebi ce-aş mai putea să-ţi dau,
Aşteaptă-mă cu braţul despletit
De salcie pe mal când se chemau
Iubirile în ochi de asfinţit.

e de vină acest octombrie

răsucit pe talerul balanței

se caută un echilibru

în timp ce frigul atârnă

în mine cât mai mult

se aud trosnind parâmele

aici

înăuntru

acostează o brumă

apoi un geamăt de fluviu

mai trece câte-un strigăt

ori câte-o pasăre strivind aerul

îmi lipsesc ancore

și cuvinte încăpătoare

îmi lipsești tu

băncile unei faleze

și poate acel "te iubesc pentru că nu trebuie să te iubesc"

lăsat la…

nu se caută drumul

nici vremea când să-ți lași caii

pe iarba gândului

nici umbra iubitei

pierdută printre sunetele fluviului



fără a iubi

cum să ții de mână

albatrosul dornic de înalt

cum să făurești literă

din sunetul pe care frica mea

îl construiește

când pleci printre copacii

altor păduri

la fel de singure

la fel de umbroase



fără a…

Eu nu exist
Cum nu există umbra mea stăpână
Pentr-un artist
Ce ţine azi condeiul strâns în mână.

Mi-am înecat
Un pescăruş în ochi de înălţime
Ce-a despicat
A cerului albastră adâncime.

Şi-am stins încet
Lumina ce-mi brăzda adânc mirarea
În soare-ascet
Lăsându-mi glasul stins şi întrebarea

Am existat?