fără a iubi

[Ana Sofian]

nu se caută drumul
nici vremea când să-ți lași caii
pe iarba gândului
nici umbra iubitei
pierdută printre sunetele fluviului

fără a iubi
cum să ții de mână
albatrosul dornic de înalt
cum să făurești literă
din sunetul pe care frica mea
îl construiește
când pleci printre copacii
altor păduri
la fel de singure
la fel de umbroase

fără a iubi,
fluturii din poeme
vor deveni simple diacritice
pentru frisoanele
unei singurătăți
numai de ea înțelese
și-atunci sincopele unui mers
vor deveni mreje
pentru o moarte îndestulătoare

când iar
și iar
și iar
fabricăm în fagurii casei
uitarea de noi -
triști într-un interogatoriu fără final

[Vasilisia Lazăr]

Metafore deosebite! O poezie deosebită!

Fără iubire, suntem nimic și nimic nu e.

Reverență, Ana!

[Ion Lazăr da Coza]

Metaforic vorbind, poezia mi-a fost place.

da Coza

[Nădejde Angelina]

fără a iubi,
fluturii din poeme
vor deveni simple diacritice
pentru frisoanele
unei singurătăți
numai de ea înțelese

Minunat!

[Ana Sofian]

dacă acceptăm doar sensurile proprii ale cuvintelor, sărăcim poezia după umila mea părere

dacă oamenii "prind aripi", oare de ce n-ar putea fi și invers, mă rog, era doar o modalitate de a sugera aspirația de înalt a omului, metaforic vorbind

mulțumesc pentru popasul tuturor cititorilor în pagina mea

cu respect, anna

[Mihaela Roxana Boboc]

Îmi place mult acest fragment:

”fără a iubi,
fluturii din poeme
vor deveni simple diacritice
pentru frisoanele
unei singurătăți
numai de ea înțelese”

aici e esența poeziei.

[Chris]

Foarte frumos! :))

[Ionel Mony Constantin]

"cum să ții de mână
albatrosul dornic de înalt"

Inţeleg că este o metaforă dar totuşi este destul de greu să ţii un albatros de mână