Ne întrebăm mereu de ce tăcerea

E talismanul nopților curbate,

Ne suprimăm în ploi acum durerea

Și ne-adâncim în marea ce se zbate.

Să te cunosc, aș întreba oriunde

Aș strânge-n mine loc și căutare

Când zările ne vor pieri sub unde,

Să nu mai fie semne de-ntrebare.

Să nu ni se desprindă-n zări cocorii,

Zăpezile să nu ne-mbrace cântul

Când printre amintiri se lasă norii,

Noi…

Să te-nvrăjbești cu somnul, să te ridici din mine -

Un răsărit ce doare la margine de zări,

Să te încumeți iarăși să îmi trimiți lumine,

Ca să-nfloresc și-n iarna cu sute de plecări.

Să nu mă-nghețe timpul; flămândă iar, secunda

Să nu se mai încarce cu-al vieții mele mers

Și-n fluviul care curge, neobosită, unda

S-aline în tăcere neînțelesu-mi vers.

Să descifrezi în treceri aceeași frumusețe

Pe…

Închisă-n clipă, zăvorând trecutul,

Am aruncat un zâmbet pe o frunză

În iarnă, frigul îmi arsese scutul,

Iar cerul, ochiului îmi fuse pânză.

Rămasă-n tine, așteptam o boare,

Din sfârcul dimineții - lapte-ceață,

Să mă hrănesc c-o altă-nsingurare

Și să mi-ajungă mult... cât pentr-o viață.

Dospită-n noapte, căutam limanul

Dorințelor de tine însetate

Și mă hrăneam c-un cântec din…

Pontificat de lună, un aer mă-mpresoară

Coroana-i aurie se umple azi de nori,

Apoi cu măiestrie în lume se coboară

Să-ncarce de lumină pe triștii trecători.

Pe lespedea cetății prea multe lacrimi stinse,

Atâta suferință din ochi încremeniți

Credințele surpate se lasă-n pace ninse,

Copacii re-nvierii sunt iar înmuguriți.

Când rădăcina vremii va odihni secunda,

Îți voi cuprinde-n brațe chiar…

Arpegii arcuite încununează note,

Solfegiem tristețea și ne-ndârjim chemarea

Ca nu cumva din umbre să mai apară flote,

În marea de-ncercare să ni se-nece zarea.

Ne scriem pe arcușuri, 'nainte de plecare,

Din fiecare faptă o altă contopire...

Eu te-am adus în mine, tu te-ai topit în sare

Și-n valul ce se sparge – o albă risipire.

Ne fremătase vântul prin crengile de viață,

Luasem primăvara cu noi chiar pe…

Se scutură pe câmpuri, azi, cenușa

Am ars ca tine, omule de lut,

Deși-nchisesem dinspre soare ușa –

Să nu mi se zărească trupul slut.



Eram un semn, o floare împietrită,

O slovă aruncată pe un rând,

Neînflorita nopților, cernită,

În orga ploilor, mereu, plângând.



Mă luminase cântul stivuirii

Și înflorisem în al serii nai

Purtând pe…

Mai caută-n iarna cu file veline

Și-n ochii de gheață cu gene de-arginturi,

Să-mi spui despre stele, să-mi spui despre tine,

Să-mi umpli tristețea c-un roi de săruturi.

Mai scrie-mi de păsări, de zboruri rotate,

Epistolei tale să-i dărui lucire

La vreme de ceață,  în mine-ancorate,

Vor sta așteptarea și-un semn de iubire.

În irisul nopții se-așterne tăcere,

Mustind înspre fluviu, cad brume-nvechite

Sub…

Mai vie decât luna, o să-ncolțesc în tine,

O moarte amăruie cioplită dintr-un vers,

O să-nfloresc vremelnic și-n albele stamine

Voi presăra o iarnă – mirific univers.

Neîmpletită stare, adâncă întâmplare,

Voi rătăci prin goluri ca floarea în deșert

Și ghețuri prinse-n streșini cu brațe de-ntrebare

Te vor cuprinde iarăși când totul e incert.

Voi trece neființă, nălucă prinsă-n cețuri,

Poem-singurătate în…

Atât de albastră mă-nchipui, lumină,

Și-atât de cuminte sub cioburi de frig

Sunt pânză de suflet, inertă-n vitrină,

Privesc depărtarea și uit să te strig.



Mă doare tăcerea, și albul mă doare,

Și pasul ce pleacă în gol rătăcit,

E muzică-n raiuri și zbor de cocoare,

Dar iarnă e-n mine și dor sărăcit.



Ninsori adormite mă cheamă-n privire -

Au gene de vise și umeri de…

Mă suduie iarna c-un bici nemilos

Cuvântul în fumuri se pierde

Cum cheamă durerea sub piele, în os

Tăceri de nisipuri în verde.



Colindele urcă spre cerul curat

Sub porțile serii deschise

Când îngeri de pâslă, în alb strecurat,

Aruncă-n ferestre cu vise.



Copiii se-mbracă în straie de somn

Și cântecul nopții se-ntinde

Pe ghețuri sticloase, căci apele dorm,…

dimineața într-o oglindă

să-mi râdă soarele în răsărit

poate așa voi alunga

tot întunericul strâns

în nopțile

când frigul mă întemnițează

lung și pustiitor

nici aerul nu-l mai pot împărți

nici culoarea pe care

zăpezile o descompun din lumina lăsată

de ochii tăi

alunec spre miezul unei zile

și-n pragul vieții

las bătăi de inimă -

să le numere cine va fi…

prin ființa iubită

ca un călugăr plecat

să-și ducă ruga

în locul unde lumina

făurește cuvinte spre înalt

mă închin în taină

ridic ochii

și las lacrima veșmântului

sub care mă închid

om - cu faptele mele

rele și bune

mărturisesc adevăruri

și rostesc

te iubesc, omule

te iubesc

pe tine și pescărușii tăi flămânzi

uitați pe malul fluviului

în care…

1. colț sfărâmat în pupila ce îmi înghite noaptea nu mă căuta nici eu nu mă găsesc în cochilia mea ninsorile și-au făcut cuib zboară cocorii însingurați spre tărâmul unui nicăieri mai prezent ca oricând spunem confluențe și anulăm cursuri matca fluviului se umple doar cu singurătățile noastre se preschimbă în brațe de fum până sus cât mai sus noi - pelerini spre cerul gol…

1. mânji de lumină îmi nechează la ureche se aude pasul zorilor prin ceață te caut fluviul mai trage un fum plictisit de atâta iarnă încă o cădere mă însoțește ninge-mă spui ninge-mă iubito raiul să ne fure când colindele se irosesc printre năluci ni se scurge glasul în amonte o icoană mai apucă să zâmbească din iluzii nu trăim o veșnicie

2. sunt un vânzător ambulant la poarta cetății e liniște când haina mea se umple de visuri mă înalț din iubire le împart unul se face nor…

1. călătoresc puțin din puțin mă hrănesc uneori mi-e de ajuns să zâmbești e ca și cum aș gusta mai mult decât am avut vreodată pe masa mea se odihnește singurul poem de unde am extirpat mansarda și pescărușii pe țesut bolnav îmi alunecase durerea din lipsă de tine doar gheața oglinzii îmi mai pune ochii în mișcare mă privesc rar și când o fac las în urmă frig tu ești?



2.am…

Amelly are ochi de piatră

nu e statuie

dar primeşte în faţă afurisenia vântului



la ea iernile au parfum de veşnicie

şi gust de moarte împăturită

ca o scrisoare într-un scrin

uitat demult în efemerul unei existenţe



Amelly scrie rar

îşi tremură albul spre colţii de gheaţă

face semne granitului

şi se iubeşte cu vulturii

când lumina îi cade pe buze



de cele mai multe ori

se piteşte

încărunţind în liniştea…

1."tot regină ai rămas" pe eșafod călăul curge cum își leapădă ochii pe gâtul ei de lebădă numai cântecul întârzie să se audă tandru picurat din ochiul de sticlă moartea nu ne poftește la masă ne lasă flămânzi pe drumuri întunecate se numără strigătele în durere fiecare vocală își găsește crucea umărul duce până la capăt singurătatea din urmă



2. zodia nu contează nici măcar…

să te pot atașa

lacrimii pe care iarna

o preschimbă în fulg

rătăcit spre pământul

ce soarbe

poate puțin

prea puțin pentru istovirea unei iubiri

fiecare treaptă - semn

fiecare clipă - vânt

fiecare pas petrecut - ancoră într-o mare

unde ne-am rătăcit

fără să ne fi întâlnit vreodată



suntem povestea fără sfârșit

care n-a învățat să spună

că pierzându-ne de noi…

în cutia viorii

două păsări de hârtie

albe

cum zilele în care mă strigai

prin aburul dimineții rotunde

iubiiiiiiiiiiitoooooooo

uneori ele pătrund printre corzi

se alintă sub arcușul violonistului

se tânguie rar

și de cele mai multe ori

prind măiastru să vorbească

despre o iubire -

semn vegetal în ochiul iernii

ce ne…