Într-o senzaţie de libertate,

în lumina invizibilă

alunecând incontrolabil,

cuvintele se revărsau

frenetic pe hârtie mâzgălind

cu privirea goală de expresie

în timpane încordate,

puterea unei… şoapte.

Dus pe gânduri

într-o atenţie plină de încordare

cu ochii aţintiţi

pe-o amintire care păleşte

adâncit în reveriile sale,

aburul respiraţiei

inundat de lumină,

se prelingea

în licărul tremurător.

Aerul strălucea de… transparenţă.

Lumina

cădea pieziş

în cerul invadat

de înserare

umplând

golurile trecutului

pierdut în umbra

unui sunet limpede.

În liniştea unui colţ de cer,

sentimentele se uniformizau

savurând plăcerea,  respirând.

Nemişcat

în noroiul întâlnirilor,

se pierdea în vise

susurul fântânilor

clădit în minte,

înduioşând stelele

sub cerul gol.

Puteai auzi frânturi

din capriciile întâmplării,

printre detalii

învăluite în liniştea

de iluzii

când fatalitatea o cerea,

în freamătul undelor

să amintesc

inimii… să bată.

Aruncând

priviri întrebătoare,

timpul

gusta netulburat

lumina

ce năvălea din plin

peste liniştea

nesfârşită.

Nepăsătoare,

cuvintele se revărsau

din lacrimi ascunse

ochilor minţii

cu o linişte lăuntrică…

clipei goale.

În scârţâitul paşilor

cu răsuflarea tăiată,

unduirile secundelor se târau

printre lacrimi, în licăririle

din geana de lumină,

cu vesel clipocit.

Privea … înainte.

Privea …

cufundat în gânduri,

golit de emoţii,

înăbuşind temerile

se prelingea

zumzăind umbra

cu mişcări şerpuite,

inundat de lumină.

În noaptea adâncă

se pierdea în visări

cuprins de o iluzie

de plăcere amestecată cu amar,

savurând îmblânzirea durerii

când gândurile-şi rumegau

cu o furie sălbatică

lumina ce se strecura,

scurgându-se pe la colţuri,

ţintuită cu privirea.

Cu zgomot înăbuşit,

valuri de capete

înnegrite de vreme,

arse de soare,

îşi plimbau privirea

peste liniştea plină.

Într-o solemnitate lugubră,

ochii păleau plângând sufocat

de un frison intens

în adânca tristeţe pare,

respingând, înfigând

degetele crispate a ţepenelor braţe.

Cuprins de o laşitate naturală

într-o revoltă resemnată,

cu o mişcare blândă,

retrăia senzaţiile

strop cu strop

al celor dintâi emoţii

când şuierând se legănau

într-un calm perfect.

Lacrimile tremurau… în privire.

Învârtindu-se la întâmplare,

ochii se mutau

printre ridurile feţei

într-o atitudine gânditoare

să-şi rumege furia

abisurilor fără sfârşit

cu o insistenţă tâmpă

în pulberea aurie

din lumina galbenă

ce încorda atenţia… plutind.

Dintr-un deplin dezmăţ

într-o vibraţie asurzitoare,

din clopotul ochilor coborâţi,

un sunet nervos răsuna vag

în spaţii cu aer proaspăt

pe drumuri deschise-n orizont,

nepăsător, calm… aţipea.

Când fruntea ardea

şi pleoapele înglodeau ochii

coborând într-o plecăciune,

se unduia neliniştit de tăcere

şi morfolea tremurând fermecat

într-o detaşare… permanentă.

Din brusca putrezire

a negrului gând,

fruntea acoperită

de picături reci,

cu buze fremătânde

şi pupile rătăcite,

un tremur prelung

din adânc… străbătu aerul.

Într-o reflecţie

linguşitoare,

se porni pe un râs

strident

la gândul neaşteptat,

din primejdiile nelămurite

lărgindu-se un orizont,

zornăindu-i

ceva vag şi sinistru

răsturnat,

când lacrimile

adumbreau ochii.

Ca un vârtej

într-o prăpastie

din adâncul sufletului,

cu fire inconstantă,

pierdut se lasă…

în pasiune.