Jadul se aprinde-n amintiri uscate,

Noaptea pierde timpul între două urse,

Trec viori grăbite cu arcușu-n spate,

Un copac mă-nchide-n amăgiri ascunse.

Patima se luptă în valuri de sare,

I-am adus ospicii cu-nțelepți de soi,

Unii prind misterul, alții-n goana mare

Caută neghina-n lanul de trifoi.

Fântâni arvunite se rotesc degrabă,

Mă alinți cum crinul n-a aflat pereche,

Conuri de lumină fură hoți de…

ți-am făcut loc în hambarul cu sunete

vino să vezi cum se dezbracă iarba de foșnetul vântului

meteoriții de suflet fac tumbe în după-amiaza mare

pentru o mână de farmece

suntem alpiniști între două ceasuri indigo

te-am urmat în podul răsăritului

triumfam când atingeam cerul cu obrazul

am rupt piciorul unui fulger apoi m-am trezit negustor fals

acum știu cum să umplu peșterile cu flori-de-colț

mă minunez că pot să…

e un altfel de mai iubite

are suflet de curcubeu și sudoare pe frunte

coboară dintr-un calendar de pelin și-și varsă norocul la răspântii

din când în când își așază ochelarii pe mugurii unui verb străin

prin ei vede puiul de ciocârlie din pădurea cu tigri

și alte minuni

și piramida cu flăcări

despre care de mult n-a mai amintit nimeni…

e seară sălbatică iubite

gândurile strănută într-un ceas de viori

în fiecare…

Trecea cu vâslele spre soare,

Plimba corăbii de lumină,

Și-n multe semne de-ntrebare -

Un labirint cu rădăcină.

Din toate vorbele de suflet,

A răsădit grădini pe ziduri,

Prin zare se pierdea un zumzet

Ca un soldat întors din friguri,

Și s-a oprit în gri de maluri.

N-avea nici sud, nici est n-avea,

Veșmintele-i erau din valuri

Și-un lanț de inimi împletea.

Am zis: e un refren…

privește inimă

se rostogolesc zaruri pe portative de piatră

lutul fierbe într-o îngenunchere

focul ierbii strigă

catedralele își pitesc umbrele într-un cer ghimpat

drumul spinilor începe cu tine

iată nisipul și-a cărat șerpii într-o balanță

îi auzi cum șuieră în seva gândului

și tu taci omule

plutești deasupra golgotei visezi corăbii pentru lacul ochilor

pământul se adună în chingi

viile dorm în…

Te-am căutat prin noaptea răsfățată.

Un glas de foc mi-a spus: a fost odată!

Și-am strâns la piept potecile de rouă,

Și le-am sfințit cu ochi de lună nouă,



Mărgăritare am făcut din gânduri

(Cu ele scriu acum aceste rânduri),

Ți le trimit la colindat pe toate.

Să le primești, oricât ești de departe!



O casă de lumină de-oi găsi,

Cu lacrima-i zidită-n galaxii,

În prag voi cerne dorul auriu …

am zărit deodată cum se băteau două nopți

una era zdrențăroasă

cealaltă venea dinspre mare avea straiele ude și doinea

ducea mieii să pască pe soare

erai și tu acolo ca o mireasă la ușa peșterii

nu te uitai peste focuri

sprijineai statuile de pe străzile oarbe



să îmbrăcăm copacii ai șoptit

au fost robii iadului au trecut prin ochi negri

acum probează voci cardinale sunt sortiții altei grădini

vor scăpăra…

Azi-noapte  a  bătut,  la poarta mea,

Un înger nou, c-o stea de foc în mână,

M-a sărutat pe frunte și zâmbea;

Și l-am rugat, în lacrimi, să rămână.

Ducea cu el un braț de iasomie,

L-a risipit de-a lungul unui ieri

Și parcă mirosea a veșnicie

Ori poate răsturnase primăveri.

Îi strălucea, la piept, un soare mut,

Și-avea, de-acum, lumină și durere,

Apoi s-a îndreptat spre-un țărm de lut.

Curgeau, din…

doar dălțile întunericului pot așeza luna în templu

aștăzi am mâini de lut

nu-i pot aduce ofrande

pe tâmple îi picură mir

un potcovar își pierde îndemânarea pe loc

renunță să îmbrace copacii în zale

știe că n-ar mai crește niciodată la fel



au ieșit îngerii la scăldat

apele nopții fac valuri în alte dinastii

pe aici se ridică din umeri mă odihnesc pe o piatră umbrită

din când în când împletesc…

în podul liniștii sosesc vrăbiile e un fel de acoperiș pentru teamă

s-au răspândit cât să nu mai recunosc drumul spre dimineață

în depărtări vântul trântește corăbii de stânci

prizonierii vremurilor bune s-au îmbătat la ieșirea din corturi

miroase a iarnă a busuioc și a cozonacul mamei de paște

pădurile alintă flăcări răsăritene

gândurile nescrise devin eroine de-o clipă

după valea asta vor fi sosit păsări călătoare

oricum nu mai au niciun cuib au ars…

Să mergem  mai aproape de izvoare,

îi spuneai cu inima dogorind,   

e lună plină, curând va coborî la pieptănat

să-ți vadă chipul,

am auzit că așa nu te vei teme de pietre,

nici vei flămânzi într-un strigăt de toamnă,

în pumn să porți un ban din loja întemnițaților,

cu siguranță va pleda pentru catedrale

înalte cât sufletul.

Apoi ai înnodat sacul în care strânseseși vorbe împătimite,

l-ai îngropat pe dealul…

am venit să-mi joc rolul

din singurul film care-ți aparține

arunc scântei peste valuri

inventez un răsărit cu vitralii de timp

dar mai ales am grijă de porți

sunt sfinte

repetai cândva odată cu mine

mi le deschideai amplificând lumina

din brazda de est a cerului



aceasta este proiecția tandreții dintre inimi

mi-ai explicat

mângâind fiecare șoaptă

dacă n-ai fi fost tu marea ar fi jurat

că…

Cât de frumos au dat cireșii-n floare!

În pieptul tău e iarăși sărbătoare!

Azi duci pe umeri setea de lumină

Și-mbraci, prin ceață, trena de regină,

Nu ai nevoie de cetăți de seamă,

Tu ești bogată-n mângâieri de mamă

Și știi că dragostea îți e scânteie.

Poți pârjoli tot aurul, femeie,

Iar dacă noaptea bate la fereastră,

S-o-nlănțuiești  cu patimă albastră,

Din flori-de-timp ogoare să pictezi

Cu…

gândurile au devenit virgule de ele se împiedicau cândva caii de suflet

mi-au fost dragi i-am adăpat cum am știut

am căutat pășuni pentru ei

veritabile cât brațele uriașului în așteptare

mergeam prin țarină și mă uitam în urmă

în curând vor curge șuvoaie am zis și primul trăsnet mi-a urat noroc

mai încolo o căprioară murise în ochii vânătorului

mâna mea era sub o piatră niciodată nu ridicasem stânci

mă înecam de atâtea voci…

Privește, mamă, iarna stă să plece,

Și-a pregătit privirea cea mai rece,

S-o dezlegăm, în taină, de păcate

Și s-o trimitem undeva departe,

Să-i dăm și hrană, și bocanci de seară,

Iar noi s-aprindem foc de primăvară.

De-o fi să bată vântu-n miezul nopții

Să-l încuiem în stupi să-l fure hoții,

Și să așeze-n lumea ta străină,

O casă zugrăvită cu lumină,

Acolo să-nnoptăm la ceas de rugă,

Iar timpul să…

(fratelui meu Constantin Mihai, de ziua lui)

fiecare clipă e o grădină

un izvor îi sărută culorile

recunoaște voronețul în setea de toată ziua

sfințește umbre

așază gânduri pe tabla de șah

regină e ziua de mâine

ai invitat la ospăț călători

păsările văzduhului și nucul din copilărie

au ajuns primii

așa ai aflat că lumea ta e o pâine

pentru care ai putea ara

ogoare necunoscute

În prag stătea măicuţa aşteptând,

La ochi cu mâna streaşină, oftând,

Ne-nţelegând de ce copiii ei, toţi trei

Plecaţi de mult, nu vin de ziua ei.



Târziu după amiază, în amurg,

Simţea mai greu durerile cum curg;

Şi, precum brazda sub un val de nea,

Pe suflet o povară apăsa.



Mi-e tot mai greu, încet măicuţa-şi zise,

Dar nu cumva sunt uşile închise

Să nu poată intra copiii mei?

Şi-i revăzu, în…

Stai, unde pleci scânteie orbitoare,

De cari pădurea toată în spinare?

În scorburi stă ascuns un lup sărac

Ce și-a trăit tăcerile-n copac.

În luminiș ard sunete răscoapte,

(Niște actori din scenele de noapte),

Azi au privirile aproape crude,

De te rănesc, mai nimeni nu te-aude!

Iubirea ta, de-un verde împlinit,

Ar fi-mbătat și păsări de granit.

N-avea iscoade și în ea urcai

Tot drumul nostru dintre…

îi asculta cântecul şi-n ferestre
se ciobea liniștea.
de ce nu-l oprea?
de ce nu-i înfăşura inima în ceară
să-i topească mersul prin sufletul ei?
în orașul acela străin
simțea cum se-ntorc rătăcirile
dintr-un război al gândurilor,
cercuri vrajmașe se făceau hotare de foc,
avea privirea pierdută
dincolo de ele
ca o reverberaţie a luminii...

în brațele tale înmugurise

nesfârşita romanţă a drumeţului;

se agățase de stele și de ape,

avea glasul adâncurilor

şi-al fiecărei scântei cu strălucire amară;

în ierburi de mâine

catedrala culorilor se clătina

fulgerată.



au mai rămas câteva rădăcini

și sălbăticia pe care n-ai uitat să mi-o dăruiești;

ascultă!

cascadele inimii îţi strigă cu sete:

ia-mi…