Aşteptare

[gina zaharia]

În prag stătea măicuţa aşteptând,
La ochi cu mâna streaşină, oftând,
Ne-nţelegând de ce copiii ei, toţi trei
Plecaţi de mult, nu vin de ziua ei.

Târziu după amiază, în amurg,
Simţea mai greu durerile cum curg;
Şi, precum brazda sub un val de nea,
Pe suflet o povară apăsa.

Mi-e tot mai greu, încet măicuţa-şi zise,
Dar nu cumva sunt uşile închise
Să nu poată intra copiii mei?
Şi-i revăzu, în minte, pe toţi trei.

I-a mai strigat cu glasul stins, pe rând,
A adormit curând, cu ei în gând,
Şi, strămutându-se în altă lume
Purta în suflet, blând, cele trei nume.

Dar au venit copiii. N-aştepta
Măicuţa-n prag; din cer ea se-ntreba:
De ziua ei veneau grăbiţi acum,
Ori s-o petreacă pe-acest ultim drum?

G. Z., 1998

[Corina Militaru]

Impresionată, Gina! Drag! :)

[gina zaharia]

Mihaela, Laura, Elena, Adelaide, Angi, vă mulțumesc!

Da Coza, mulțumesc! Știi cât am lucrat la ea, atunci? Îi eram datoare... :)))

[Ion Lazăr da Coza]

Se vede că-i o poezie de început (sunt câteva stângăcii), însă mesajul înduioșează. 

da Coza

[Angi Cristea]

Adevăruri triste.

[Valeria Merca]

''I-a mai strigat cu glasul stins, pe rând,
  A adormit curând, cu ei în gând,
  Şi, strămutându-se în altă lume
  Purta în suflet, blând, cele trei nume.''

Semn de ...induiosatoare lectura.

[Elena Mititelu]

Reverență, Gina! Din păcate tot mai multe mame se duc purtând în suflet numele copiilor!!

[Ionel Mony Constantin]

O poezie duioasă în stil clasic.

[Laura H.]

Trist, impresionant!

[Mihaela Popa]

mă-nclin, Gina!