este parșiv n-are nimic luminos
în el
te plimbă ca pe lunatici pe străzi
alambicate
îți dă să bei surogate în loc de vin aburit
face ceva pe ideea ta despre dragoste
și e atât de gelos încât îți rătăcește
toți iubiții
uneori te învață să respiri singurătăți cu iz de mocirle
mereu dar mereu îți încalecă cuvinte aspre cabaline
ah! noaptea îți latră aptitudinea de a fi frumoasă
te urâtește până la os doar mainile ți le linge…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 20, 2016 la 6:39pm —
10 Comentarii
am împărțit zile imature sfori de legat nebuniile tinereții
iar tu shakesperian mi-ai tăiat în felii nopțile aburinde
apoi ți-am sărutat degetul imaginar atât de sărat!
cândva mi-ai povestit că l-ai pierdut în lupta cu tine
ți-a venit mai ușor să îți imaginezi cum scrii mănânci desenezi tai lipești iubești (o)mori
cu un singur deget
altruismul acesta inimaginabil
m-a ajutat să văd câini
ușurându-se la strada mare
pisici libertine…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 18, 2016 la 11:19pm —
6 Comentarii
În primăvara aceasta
ochiul pătrat al câmpiei
înalță zmeie.
Noaptea, prin vii, singurătatea
cântă din toate fluierele vieții.
Greieri, înfipți în anotimpuri
ca într-un pian dezacordat,
risipesc timp.
Dragostea este cubul perfect.Are tot atâtea fețe câte stele
au mările lumii.
Cal sticlos,
inima mea verde-nesfârșit
zboară cu aripi de aer.
Se vor limpezi duzii, vor înfrunzi
cuvintele, omizi vor devora cerul.
Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 17, 2016 la 4:30pm —
8 Comentarii
în dimineața aceea a plouat cu prigorii
cireșii înfloriți risipeau clipe șuierătoare
vânzătorii de ziare vopseau stelele norii
sarea lumii se întindea lasciv pe trotuare
în diminețile acelea ore s-au rupt unduios
palmele tale au rotunjit vocalele sparte
ca un cactus însetat de cuvinte șoptite duios
ți-am desenat sentimente longiline pe Marte
din ziua aceea cu Pi timpul alb tot descrește
gheare de vultur îmi sapă cireșii în…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 13, 2016 la 10:30pm —
8 Comentarii
Te-am șuierat printr-o mie
de guri de canal,
poezie!
Cu picioare invizibile,
cuvintele-omizi
mi-au atins miocardul.
Așa am înțeles că numai
printre poeți poți bea din singurătatea-metaforă.
Seri cu gheare de lilieci
scrijelesc monumental pe epidermă
câte o evă.
Poetul trăiește ca un microcip implantat în stern, cu timpanul
așezat pe pântecul Terrei...
stea-de-mare printre recifuri.
Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 9, 2016 la 4:00pm —
6 Comentarii
în serile acelea tinere de poezie
alunecam printre luminile orașului-caracatiță
era atât de vară atunci
încât mirosea a tei hârtia de scris
iar palmele mele transpirate
ți se înfingeau în omoplați
câinii nimănui
se încordau prin parcări
vara le înflorea în orbite iar
setea le umfla limba demențial
seara își lingeau smocurile de blană
cu demnitatea unui câine crescut
între blocuri
în vara aceea prin oraș s-a scris…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 4, 2016 la 9:30pm —
8 Comentarii
nouă luni de nouă ieri
nouă drepți și nouă seri
nouă tei în nouă stele
nouă plopi pe nouă schele
singură cu singur nouă
înfloresc boabe de rouă
nouă roz și nouă frezii
singur soarele amiezii
nouă fragi în nouă văi
nouă galben nouă căi
nouă zbor nouă bezmetic
nouă cai nouă eretic
Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 3, 2016 la 8:00pm —
7 Comentarii
ziua în care l-am cunoscut pe Adam
miroasea a poezie până la rărunchi
oamenii deveniseră un soi de păsări pulsând
jefuiți de propriile lor pene
cuvintele ca niște monede
se risipeau vii în țărână
bolnav de un unu imaginar
Adam s-a spălat pe mâini de propriile lui mâini
și a rostit Cântarea Cântărilor
culcat pe limba română până la grâu
apoi a băut încă un pahar ca pentru fratele Nichita
de atunci știu de ce umblă poeții călare
pe…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Aprilie 2, 2016 la 11:00pm —
4 Comentarii
în jur s-au îndrăgostit arbori lumii
cu o mie de guri
cerul ca un ochi sticlos s-a aburit de neînțelepciunea iubirii
agățați de
cercul alb al imperfecțiunii
am dat o reprezentație
în toate culorile morții
apoi am înghițit sfera singurătății sublime
luna ca un vârcolac
mi-a supt degetul mic de la picior
ca și cum ar fi dorit să mă deztrupeze
să pot să mor lângă un nor vopsit în chip de pom
lângă iarba străvezie a…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Martie 31, 2016 la 8:07am —
5 Comentarii
azi te voi lăsa
să îmi examinezi sufletul cel dinspre mierle și dimineți
să vezi cât și cum lipsește în centimetri în grame în grade
ce doză ar fi bine de intubat pentru
a nu mai suferi de singurătate hipnotic
nimic nu este întâmplător în povestea cu ceasurile
ce se întorc precum nopțile în
cheia sol
ora ta rupe din ora mea
falii de liniște
m-am rătăcit într-o singurătate
exact cât marea de adâncă bipolară
urcat pe…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Martie 27, 2016 la 11:00pm —
6 Comentarii
plouă peste aburii vii peste muguri
risipiți între vii
plouă cu soare stingher cu stele strălucind efemer
mi-e o sete de lună/pelin/ de nori risipiți și senin
de coapsa cuvintelor rotunjită
vocală în curcubeu risipită
mi-e dor între ploi de uscat
între clipe de șarpele lumii vărgat
atunci când cerul zurliu se rotește
plouă cu silabe amar nelumește
Adăugat de Angi Cristea la Martie 25, 2016 la 5:30pm —
6 Comentarii
la Trebisacce se așază pe palmieri lumina crescendo
și nu ți-am spus despre pisica languroasă din mine
aici lumina curge oranj dinspre mare
tu întinzi diminețile grele de sare pe sfori subțiri
în timp ce nopțile zumzăie violet
până la Carul-Mare
dinspre țărm flutură steagul înfipt în nisip
este delimitat teritoriul unde cuvintele sar în mare cu bot umed ca delfinii
miroase a lămâi stoarse în soare
singurătatea se rotunjește până la al n-șpelea…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Martie 22, 2016 la 9:50am —
12 Comentarii
lumea pare prinsă într-o centrifugă
pe strada Lipscani pictorii beau la terase
culori de ulei li se scurg pe
pantofii albi
se urinează pe zidurile desenate în graffiti
nici să împarți un fum cu cineva nu mai este permis
arta din acum se limitează la contemplarea lumii diogenic
ehei prin orașul meu circulă zei cu brațele pline de sticle goale
ca niște iriși orbi deschiși neluminii
aerul viu care iese din canale șerpuiește printre câini și…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Martie 20, 2016 la 10:00am —
14 Comentarii
nopțile la Trebisacce au gust de cer
sincere albe criogenice plutind deasupra valurilor ca niște bărci
pline de iarbă-de-mare
gânduri ovale cresc
respiră sare sapă nopți rod zile
dau de-a dura cu portocalii
liniștea lunii scutură migdalii
încă o dată lumi se suprapun
valuri și cozi de comete
sufletul meu mimetic aliniază planete
Adăugat de Angi Cristea la Martie 15, 2016 la 12:00am —
7 Comentarii
eu nu văd oameni doar păsări
și zbor de măiastră
văzul meu este asemenea lupului alb/
singuratic
văd fericiri ținând oameni în lesă
străzi unde automatismele/zâmbet-grimasă/trec pe bandă rulantă
lumea asta nu este decât o esplanadă
un soare striat în sute de figuri
îți trebuie o înțelepciune de unicorn să cerni nisipul rotujind pietre
filosofale
marea cu pescaruși tace în mii de valuri
așa voi asurzi cu mine în mine
voi vedea…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Martie 12, 2016 la 10:02am —
10 Comentarii
sunt ceasuri din care curg ape de negru
plecări din care scad bătăi de aripi
viața ca o stea nepavată strălucește intermitent
cu fiecare noapte liniile se curbează tot mai mult până nu mai nimeresc drumul spre cel
ce stă chircit în tine
un oarecare flegmatic neatins de microbul cuvintelor
pe Dumnezeu îl cucerești cu palmele fumegând abia scoase din cuptorul morții
viața se limpezește în lacul Balaton
catâr cu picioare strâmbe
ros de neputința…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Martie 9, 2016 la 6:00am —
8 Comentarii
dintre o sută de gropi în asfalt
mi-ai prins piciorul
ca într-o capcană de azbest
cu mâinile tale reci
pe care le-ai șters teribilist de perete
o interfață între tine, magnificul
și tipul ăla je m'en fiche
câinii nopții latră surd
sângele meu se sparge
intr-o mie de particule buclucașe
îți imortalizez grota
unde ego-ul se dedublează
în mortar în diafan în vectorial
într-un picior stâng lung
tot mai lung
luna…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Martie 4, 2016 la 8:00am —
9 Comentarii
logica după care voi ajunge să îmi creez mâinele perfect
este excepțională
împart un azi super slim cu un ieri înmulțesc mii și mii de timpi efemeri caut seva secundelor în fiecare pară
luna palidă îmi pare o gutuie amar de amară
artificiul acesta îmi convine sunt doar un om cu o sută de fețe
care a urcat un munte până în vârf
a coborât dealuri agonizând și a hrănit graurii de la câmpie cu semințe vii
adun singurătăți de ordinul zece
în timp…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Februarie 26, 2016 la 7:00am —
5 Comentarii
trăiesc drama
de a respira noncolor în parcul devastat de singurătăți
băncile depopulate aburii cailor
în galop cu realitatea
totul se clișeizează
devin monștrii care alunecă pe rampe
incapabili de o umbră de mister
irealitatea lor se volatilizează
iar din epicentrul sufletului
teiubescurile devin longiline
valul de vii asimetrici se contorsionează pe străzi
diminețile orașul fierbe cafea
câinii așteaptă la taverne…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Februarie 22, 2016 la 9:42am —
5 Comentarii
în lumea aceasta îngerii mei se ascund în vizuini
nu traversează în siguranță niciodată
au lanterne roșii beau suc de portocale uneori măsoară lungimea tunelului unde lilieci se agață de întuneric
le palpită încă bulgări de lumină
în sufletele întinse pe trotuar
ca niște lupi cu ochii însîngerați
îngerii aceștia anodini
mi se fac zile mi se fac nopți
se fac păsări de pradă cu o mie de colți
ghearele lor ascund rudimente de aripi nu mai știu să…
Continuare
Adăugat de Angi Cristea la Februarie 18, 2016 la 10:00am —
6 Comentarii