Cânt iar. Cu urma soarelui în minte

Pe-un colţ de sete gândul mi-l desfac.

N-am nici un chef ca să mai fiu cuminte.

Iau haina hotărârii şi o-îmbrac

Întâi pe dos, apoi cum se cuvine.

Mut nasturii pe partea mea de cer

Şi mă dezleg de umbrele aldine.

Am alte continente să-ţi ofer

Şi alte-nscrisuri. Pe-un răboj de vreme

Se pot citi şi alt fel încercări.

Când zarea ta ’napoi o să mă cheme

Voi despărţi…

Îmi sting surâsul şi îmi şterg lumina.

N-am să-ţi mai tulbur cerul de acum.

Mi-am smuls din lutul nopţii rădăcina

Şi-mi caut răsăritul pe alt drum.

Cu ce-am greşit? Că te-am iubit cât poate

Un simplu om iubi, fără hotar?

Ţi-am ferecat ferestre înspre toate

Zăpezile. Pe foi de calendar

Am însemnat ninsorile zălude

Ce-acopereau potecile de zbor

Când haine de cuvinte reci şi ude

Îţi atârnau pe umeri.…

Mă  dezarmează valurile tale

Când furioase, când mult prea cuminţi,

Balansul între linişti abisale

Şi larma lumii. Zilele fierbinţi

Care topesc tăcute-n nerăbdare

Atâţia paşi pe drumul dintre noi

Şi-nfrigurate ceasuri de-aşteptare

Cu-nstrăinări de ţărmuri. Amândoi              

Ne irosim în spaime pasagere,

Ne cramponăm de sensuri ruginii

Când am putea zbura printre himere

Cu aripi de iubire. Nici…

Când paşii ţi s-au rătăcit de lună

Clevetitoare stele-au uneltit.

Te-ai lăsat prins, ele te-au dus de mână

Înspre o altă boltă. Te-au momit

Scriind cu-o cretă despre fericire

Pe zarea îmbibată de apus.

Chiar ţi-au promis o mare de iubire

Doar să-ţi desprinzi privirile de sus

Şi să te laşi purtat de întâmplare

Pe-un val de timp brodat cu risipiri.

Te-ai şters la ochi cu umbre de uitare

Şi le-ai…

Am văzut mări ce-şi scutură apusul

Peste corăbii rătăcite-n larg

Şi mateloţi ce-şi dau cu presupusul

Despre fixarea lunii pe catarg

În nopţile brăzdate de cuvinte

Ce-şi caută-adăpost de vreme rea

Iar briza nostalgiei se resimte

La ţărmul unde sensul înflorea.

Am văzut plumb de cer şi valuri ninse

Cum şi-alternau mareele oftând

Şi faruri în paragină şi stinse,

De la febrile crize…

scriem prea multe partituri

cu doimi de umbră

ale căror ecouri

erup constant şi se precipită-n noi

şi instituim frecvent

alteraţii accidentale

în game de nesiguranţă

exersăm

(uneori până la epuizare)

desprinderea de banal

folosind în exces

semnele de mutare la octavă

portativele duble

şi pauzele de circumstanţă

N-am să-ţi mai scriu, iubire, niciodată!

Un vânt de moarte-mi bate în fereşti.

Ştiu că scrisoarea mea, încercănată

Nu te va face să te răzgândeşti

Să urci în şaua unui murg de teamă

Şi să-i dai pinteni ca s-ajungi în zori

Pe ţărmul unde zmeiele-mi te cheamă

Şi-apoi se roagă pân’ se-nnoadă-n sfori.

De nu vei lua un prea târziu cu tine

Şi de vei stinge-n drumul tău furtuni

Vei reuşi ca să le…

Poate dacă mi-ai spune: Te-am iubit,

Dar tot ce ne-a legat a dispărut!

Aş fi din nou, ca pomul desfrunzit,

Ce-aşteptă ierni să-l rupă de trecut,

Dar m-aş trezi şi n-aş mai încerca

Să-ţi pun pe-un pat de ferigi visuri noi.

Din lutul tău m-aş smulge şi-aş pleca

Fără să-ntorc privirea înapoi.

Poate dacă mi-ai spune: Te-am iubit,

Dar nu-mi mai eşti senin ca la-nceput!

Aş fi din…

trepidaţiile n-au lăsat nimic întreg

pe strada cuvintelor transparente

undele de şoc s-au propagat

orizontal

vertical

şi-n torsade de umbră

forfecând cu minuţiozitate

orice sintagmă optimistă

şi orice coloană (finită) de sens

în molozul derutei

silabele nu pot supravieţui singure

şi nu se pot reorganiza

nici măcar în subtilităţi de ocazie

fără accente dinamice

fără derivări şi…

Mi-am diluat tăcerea înc-o dată

Şi te-am strigat, din poarta unui gând.

Ţi-am aşteptat lumina tremurată

Să prindă viaţă, pe un singur rând

Şi să deşire în văzduhul verii

Fără mustrări, eşarfa unui sens.

Din ne-ntâmplare s-au născut Siberii!

Şi au crescut în lutul de nonsens

Ca Făt-frumos. Sub streşini de rutină

Poţi rotunji cu dalta unui glas

Ecouri ample-n zarea anodină

Sau zmeie purpurii,de bun…

Se despletise o cascadă

Sub ochii mei, întrebători.

Veneau prăpăstii să o vadă,

O pajişte râdea cu flori.

Creşteau poteci pe stânci de lună,

Lumina-n fante aiura.

Arcuşu-aluneca pe strună

Şi-ntr-un glissando scutura

Un cânt, ce îşi avea ecoul

În lăstărişu-acelui vis.

Se-amesteca vechiul cu noul

Pe-un şevalet de compromis.

Se despletise o cascadă,

Vuietul ei mă…

Sunt tot aici! Chiar dacă nu mai pare

Că răscolesc cenuşa-acelui vis,

Vibrez a zbor în doi, a-mbrăţişare

Şi cerul meu e tot întredeschis.

În cuib de braţe-ascund o amânare.

Numai acum nu pot ca să-ţi zâmbesc,

Să-mi strig iubirea peste munţi şi mare

Şi să te chem, aşa cum îmi doresc.

Pe orice drum de gând mi-apari devreme

Şi mă-nsoţeşti la fiecare pas

Povestea noastră trece peste vreme

Ca un torent…

Vin noaptea şi te-acopăr cu lumină.

Nu ai habar cum mă strecor în vis,

Cum te mângâi pe aripi şi-n surdină

Îţi leagăn pruncii zborului  promis.

Strâng umbrele de pe tapetul lumii

În care-ai să păşeşti în zori de zi,

Şterg de rugină şi de-arsura brumii

Poteci de gând ce curg spre miazăzi

Şi îşi răsfiră setea de-nnoire

Pe-un câmp minat cu flori de aşteptări.

Vin numai noaptea să te văd, iubire!

Nu-ţi…

Nu-ţi bate-n ferestre o ploaie timidă!

E-adusă de vântul aceluiaşi dor.

Vezi? Iarăşi, povestea de vrajă avidă

Se scrie italic, pe-un cer incolor.

Se-aprind ghilimele în fraze de sete.

La capăt de noapte exclamă fântâni.

Licorni derutaţi se adună în cete

Pe-un câmp de-anagrame. Nu poţi să amâni

Întoarcerea lor înspre soare-răsare.

Mustrările-ar creşte prea dese în lut.

Opreşte furtuna cu stropi…

Cum dor atâtea şiruri de tăcere

Şi-atâtea aşteptări! Desculţă-n rai,

Cu spini de frig în orice adiere

Povestea noastră-i umbr-a ce ştiai.

Se deapănă greoi, din ghem de vise.

Când peste cap se dă are-ameţeli

Uită de încercări, de zări promise,

Se scrie-abrupt, pieziş, cu poticneli.

Cum să-ţi mai ningă liniştea pe tâmple

Sau să laşi urme albe-n miez de cânt

Când latr-a resemnare şi se…

N-am prins de sfoară niciun curcubeu

Până când cerul tău nu mi-a zâmbit!

Împătuream desprinderi şi mereu

Mă întorceam pe stânca de grafit

Ca să mă scriu cu paşi de răzgândiri

Pe fiecare drum pavat cu zbor.

Mi se mutase gerul în priviri

Şi-mi susura prin gânduri un izvor

De resemnări. La fiecare ceas

Câte-o culoare parcă se ştergea.

În nicio sete nu făceam popas,

Nicio  poveste nu mă…

Hai să plecăm acum din niciodată

Înspre un poate, agăţat de vise.

Să-ncetinim povestea înc-o dată

În luminişul verbelor promise.

Să prindem iarăşi fluturi de mirare

Şi-n lut de bucurie să-ncolţim

Ne mai lăsând cuvinte la-ntâmplare

În vântul de-nţeles. Să ne oprim

Şi să mutăm fereastra dinspre mâine

Înspre un astăzi fără aşteptări

Ca să-mpărţim cu zeii-aceeaşi pâine

Pe-un…

Mă bucur că te-ai vindecat de ploaie

Şi că ţi-ai şters zăpezile din minte,

Că-n anotimpul tău se întretaie

Alte culori şi alte simţăminte,

C-ai coborât în bernă ne-nsemnarea

Şi-ai şters cu gândul urmele privirii

Ce-ţi înflorea pe câmpuri disperarea

Şi-ţi scutura de zâmbet trandafirii.

Mă bucur că te-ai vindecat de beznă

Şi c-ai tivit cu stele iarăşi cerul

C-ai potrivit la drum alt joc de…

Te ancorez în portul ne-ntâmplării

Şi peste bord arunc tot ce ne-am spus.

Leg amintiri cu zimţi de malul mării

Pe care-am navigat, iubind nespus

Culoarea ta, în evul de-ncercare

Şi fiecare gest prin adieri

De gând înmiresmate de ardoare.

Acum, când ne-nconjoară doar tăceri

Şi ne dezmiardă vifore de teamă,

Punându-ne la colţ de vreme rea,

Când zâmbetele toate ne cer vamă

Şi n-aprind cu…

Să nu mă judeci de nu mă cunoşti

Şi nu îmi ştii cuprinsul de tumult!

E-aşa uşor cu tină să împroşti

Când eşti pe val şi navighezi de mult.

E-aşa uşor să tai câte-un lăstar

Dintr-o pădure care nu-i a ta

Şi să te rezemi singur de-un umbrar

Când arşiţa usucă. De vei sta

Doar o secundă, cumpănind tăcut

Ce laşi în urmă, câte năruiri

Vor prinde viaţă şi de ce un scut

De vis, nu e de-ajuns pentru…