De câte ori te caut pe pământ,

Se-aud privighetori cântând în zare,

Și-mi spun că porți o aură de sfânt,

Ce-și reclădește viața lângă soare.

Îți scriu de-acasă, poate vei citi,

Când vei străbate cerul peste ape,

Pe-aici e vară, dar și frig, să știi,

Și-n suflet a-nvățat adânc să sape.

Știu că ți-e dor și ție, dar îți las

La colțul casei câte o scrisoare,

Să vii, din când în când, să faci…

Se mai aud viori din când în când!

Pe brațul tău le regăsesc arzând,

Și au arcuș din razele de lună,

Ca niște ani-lumină-ntr-o cunună.

Atunci cu inima îmi dai de veste,

Că îmi ești casă fără de ferestre,

În care fulgerele vin și pleacă,

Înfășurate-n ploaia cea mai seacă.

Ieri mi-ai lăsat pe masă niște note,

Mi-ai spus că-s adunate de prin grote;

Le-am șters de praf cu un diez pe care,

Cândva l-am încuiat într-o…

te voi privi în ochi până la orbire

nu-ți fie teamă

am păstrat seninul în care am devenit păsări și valuri deodată

și loja din care am văzut sărutându-se două întâmplări

și dragostea noastră coaptă-n cireșe

iar minunile nu s-au oprit aici

doar știi că nu rabd când urcă siberii pe soare

ba mai mult

te rătăcesc și te caut în inimă

în vrajă te înalț precum o balerină între ape

mi-e bine când respir în pieptul tău…

locuiește undeva în centrul inimii

are un imperiu

totdeauna râvnit de hoți

din care îndepărtează păianjenii zeloși

uneori adună concerte într-o vioară

apoi le duce la intersecții



și eu i-am dat cândva

un ban de cremene

dar n-am aflat niciodată câte scântei

aveau ochii aceia cameleonici



într-o zi a ucis un oftat

și-a lăsat cântecul lângă o statuie

și a invitat-o la dans

curgeau perle din…

Of, inimă nebună și-nțeleaptă,

De ce nu-mi spui când pleci și uiți să vii,

Te-am așteptat c-o cheie-n mâna dreaptă,

Să te încui în șapte colivii.



Am adunat toți vracii de prin lume,

Le-am povestit c-ai fost a mea cândva,

Dar tu nu știi decât un singur nume,

Pe drumul dintre ieri și undeva.



M-au ascultat în prag de lună nouă,

Apoi au râs de mine și mi-au zis:

Nicicând iubirea nu se-mparte-n două,…

Nu, n-am pierdut creioanele preferate,

le-am ascuțit pe aripa curcubeului,

apoi te-am conturat în tușe fine,

am deschis galerii de artă, habar n-aveam de unde

atâtea aplauze

pentru un evantai de emoții!

Așa ai devenit marea mea pasiune,

fiecare milimetru din tine se regăsește într-un eu

bun de Cartea Recordurilor.

Când obosesc, mă așez la marginea deșertului,

scutur nisipul din tabloul meu drag,

promit că…

De pleci spre nord, închide ușa bine,

Eu mai rămân să-ngrop un foc nestins,

Întotdeauna de la soare vine

Și are către mine drum întins.

Să-mi lași o amintire sub fereastră,

Din ea vor crește flori nemuritoare,

Și va îmbătrâni vioara noastră,

Așa cum i-a fost scris de ursitoare.

De pleci, ia lupii dragostei  cu tine,

Nu m-am temut de ei, dar parcă ieri,

Aveau priviri mereu tot mai străine,

Și…

Așază-te pe iarba asta de mai, am câteva stele în păr,

culege-le, să le avem la drum,

poate vom străbate nopți polare, ori vom mitui tăceri boreale

așa încât vom zăbovi cât să ne spunem ce s-a mai întâmplat

de la ultima noastră expediție

prin geografia stărilor.

Te-am zărit umplând nopți cu mine,

nopți cu mâneci lungi,

îmi spuneai să nu mă sperii de întuneric, să-l trec râul,

că e doar o sabie pierdută de…

Haide să curățăm frontul

unde au flămânzit caii noștri de suflet,

ajunge câte lupte au dus, câte mări au însetat, câte drumuri au derutat,

să le întindem o pajiște, să privim albinele când le dau hrană!

Dragul meu, auzi vântul cum numără  potcoavele?

Îmi spune că-s norocoasă,

că ai făcut din mine o zeiță de ceară, că m-ai iubit ca pe leacul pământului...

Ți-am găsit cămașa arsă de dor,

au trecut peste ea zile străine, avea…

Era singurul drum de care nu mă temeam,

trecea peste umărul tău, dar se răsucea într-un vals,

îmi încleștase gândul în povești argintii

și împacheta sonete cu glas tremurat,

din zori în alți zori.



Înotam în troiene de emoții,

pe acolo se plimba iubirea în veșminte noi,

ai cântărit-o de multe ori, ultima dată atârna mai greu

cu o neliniște,

atunci i-ai furat o mângâiere.



Rămâi la masa mea, i-ai zis,

nu știa unde cinezi de…

am învățat uitarea să mă uite

dar m-a certat

și a plecat

să locuiască în alt sat

avea o rochie de mătase

și-un braț cu ramuri de alun

pe care le-a pierdut

pe drum



un gând de ieri

a înghețat

în avalanșe de tăceri

de-atunci uitarea noastră coase

tot ce-a trecut pe chipul ei

iar de privirile-i cețoase

s-au agățat

misterioase

două perechi de flori de tei…

adormi cu ultima picătură de whisky

simți gustul  iubirilor desculțe

deasupra vulcanilor

întunericul trage din narghilea se aud plămânii oftând în gânduri scumpe

dar somnul nu ți-e somn

pirații crestează vise de tot felul își…

îți amintești câmpul acela în care ploaia

ne învelea dragostea

ploaia care îmi umpluse inima de tine și ne biciuia

fărâma noastră de fericire

îi întindeam palmele eram copiii

care ne ascundeam într-o minciună uriașă

 .

oh mereu am furat timpul

l-am furat și l-am vândut pe nimic

noroc cu privighetorile care ni l-au adus

de sute de ori

ca pe un trofeu blestemat

de atunci ador ploaia i-am dăruit o cămașă de…

ți-am înflorit de multe ori în suflet

știu precis

când eram mugur vorbeam în culori

am simțit că refrenul tău e jocul

dansul meu e întregul

siguranța e frânghia deasupra oceanului

și un leagăn care ne alintă chemările



de câte ori am plimbat surâsul pe dealuri

aveam impresia că cineva ne imită curajul

veneau negustorii-vraci să împrumute

un gram din rotația inimilor noastre

dar cum să-mi citească…

în fiecare zi
un soldat verifică frontul
îl curăță de spini
mângâie iarba
adună scrisorile aduse de vânt
binecuvântează tăcerile
apoi mută râurile în matca de suflet

trăiesc în casa aceea sălbatică
în care păianjenii
întind curse celor ce nu știu să curețe ferestrele de întuneric
dar i-am luat la povești
mi-au promis că-mi vor face hamac pe galaxia
de unde îmi arunci
florile de câmp ale duminicilor noastre
acum au adormit
luna s-a așezat pe divan
și fluieră
te așteaptă să-i împletești o scară de dor
între noi

din dragoste și ură
te recompui
iubire
ești stup în care mierea
se țese-n mii
de fire
astăzi miroși a struguri
mâine ești călătoare
așa cum asfințitul
se plimbă pe ogoare
și pentr-un lan de pace
ar face pact
cu marea
deși un ghem de ace
dă mâna cu uitarea

ne auzeam
tălpile
lovind iarba
veneam unul spre celălalt
prin foșnetul lui martie
eu cu o inimă înflorită
tu cu un năvod de cuvinte
între noi
se logodeau
caișii