Ești frumoasă, Ana, nu m-am îndoit nicicând de asta,

dar parcă astăzi privirea îți strălucește mai mult,

ca și cum soarele s-ar juca de-a răsăritul pe chipul tău,

și nu, nu e joc,

o explozie de culori îți strigă numele.

Da, ești regină, Ana,  angelică și puternică,

încrezătoare, iubită și specială,

simplă și înțeleaptă!

Tu știi cum se răsădesc florile în deșert,

cum se domesticesc lupii în mijlocul…

La cinematograful de peste drum rulează un film de dragoste,

l-am văzut de multe ori, dar parcă aș vrea

să sparg oglinzile acelea mincinoase

în care ea își zărește fericirea,

să nu mă întrebi cum,

probabil îmi voi pune mănușile împrumutate de la un călător,

sunt brodate, cred că-s ale femeii din film,

am văzut când a aruncat cu ele după fluturi.



Și ar mai fi ceva: mi s-a părut că ți-e frig,

sau poate tremurau replicile tale când…

în fiecare seară își așterne un preș pe marginea lunii

scutură teii sub care adoarme de obicei

și își spune rugăciunea cu voce tare

cât să-l aud cum binecuvântează calea dintre lumină

și întuneric

apoi își aduce o fântână aproape

să-și stingă dorul

pe care l-a urcat acolo când încă nu știa

că drumul dintre noi e un lan de tăceri

care pârjolește

singurătatea

Amândoi am hotărât să înnoptăm lângă râul Gange,

auzisem că aici păsările își împrospătează cântecul într-un ritual

aproape angelic,

puteam fi martorii care învață cum se dezmiardă apa și cerul

în diezi,

pe valuri pluteau jurăminte de dragoste,

din când în când se zbenguiau într-un vârtej

ca niște copii care trag de colțul unei zile

să facă loc bucuriilor de mâine.

Căutătorii de noroc lăsaseră urme peste…

se pornise un fenomen ciudat

parcă un clovn împacheta tinerețea în foi de ceară

furate din caravana timpului

apoi veneau caii în galop dădeau câteva târcoale

și bătătoreau secundele

cu puterea inimii

mă ghemuisem și eu într-un joc

tot adunam cercuri de stări prin care urcau spre cer

porumbei și duminici

pe fundul mării un pescar își păstra visele într-un  sac peticit

l-am zărit când scrijeleam un val cu…

Orașul meu are pantofi verzi.

Mă îmbrățișează în fiecare dimineață

îngenunchează în rugăciune,

pregătește ochelarii de soare și pornește să numere străzile.

Când ajunge în dreptul casei tale face un popas,

îți zice că îmi stă bine cu rochia de astăzi,

că am înrămat o fotografie cu tine

și încă mai cred că între Loto și Caraibe sunt doar

câteva silabe distanță.

Trântești ușa cât să zboare vrăbiile de pe…

Sunt un ochi rătăcit în albastru,

mă agăţ ca o frunză de cer,

mistuit de o mie de fluturi,

mă înalţ, mă renasc,

apoi pier.

Uneori sunt fereastra altarului

unde îngerii se topesc în ninsori,

pâlpâind în lumina ispitei,

sunt doar scrum risipit, 

alteori.



Se face seară de dimineaţă, se face amiază,

se face copilărie,

oceanul din noi freamătă-ntruna

o…

Lasă iubirea-n piatră să sculpteze

Două tăceri din șoapte siameze,

Să-i dai curaj și suflet, de se poate,

Ori să-i cârpești cămașa ruptă-n coate

Și s-o așezi la masa ta de ceară.

Să nu te sperii de s-o face seară!

Când se aprinde luna-n colivie,

Vei stăpâni regatul de hârtie.

Apoi, cu…

e adorabilă
dimineața adună cămășile timpului
împarte culorile
florile
fluturii 
și picurii albaștri
verifică starea vremii
mesageria sufletului
apoi își fixează pulsul
pentru toată ziua

în fiecare seară își închide surâsul
într-o carte
apoi merge la bibliotecă
să vadă cum au rezistat
vechile ei obiceiuri
dacă le-a mai curațat cineva
de vise
și de ce se încruntă vizitatorul
care n-a știut niciodată
cine este femeia
care și-a îngropat
ferestrele
în lumină.

și s-a înălțat deodată în crezul meu

o fortăreață

mă așteptam s-o întâlnesc dar poate mai târziu 

era așezată la răspântii 

în dreapta înfloriseră macii în stânga se copseseră fragii

și mai departe era noapte

avea ziduri atât de înalte încât doar cerul scutura petale de crin

dincolo cineva cânta la pian

dumnezeiește



mi te-am imaginat pe iarba…

De vor veni zăpezi albastre iară,

Te-oi aștepta la o cafea amară.

Și de va troieni până la soare,

Cu inima să plămădim prinsoare



Că în zadar lupii-și aleg pădurea

Atâta timp cât au pierdut securea 

Și poate niciodată n-or s-audă

Cum cântă-n zori vioara noastră surdă.



Atunci vom fi doi martori de lumină

Ce vor sădi un brad cu rădăcină,

În care stele s-or opri sa vadă

Cum…

Dansează frigul în cămașa serii,

Poate e trist sau poate-i obosit, 

Ori asta-i bucuria revederii.

L-am luat în brațe ca pe-un osândit



Și l-am adus la mine în odaie.

Cu glasul stins, mi-a zis, încetișor,

Acolo-n suflet, simt o vâlvătaie,

Din pieptul tău mi-e frică să cobor!



Dar l-am ascuns în gânduri verticale,

Cu siguranță el o să mă creadă

Că am bătut, cândva,…

Am arat întreg ogorul, ne-am mândrit, cu el, mereu,

Eu eram semănătorul, tu erai ateul meu.

A crescut lanul cât casa, pe fereastră au intrat

Niște porumbei tomnatici, care s-au pus pe cântat.

Am crezut că ținem pasul cu tendințe de senin,

Când treceau, spre miazănoapte, caravane cu venin

Și ne măsurau cetatea cu privirea mânioasă.

Dar ne-au confundat, pesemne, cu o fecioară sfioasă!

Un haiduc din altă viață…

Știa să aștepte, ce rost avea oare,

Din gratii de timp să-și facă ferestre,

Când valuri-pereche duceau către soare

Iubirea-nflorită-n oceane terestre?!



Fusese, cândva, marinar de elită,

Au trecut, peste el, ghețari și furtună,

Orbit de adâncuri c-o nouă ispită,

Uitase, pe mare, un gram de lumină.



De-atunci arde focul pe care îl vede,

Când lumea devine un murmur de ploi

Ce-și picură mirul în candela verde

Și caută aur ascuns în…

m-ai învățat că prăpăstiile
sunt o saltea pentru vise

iar dincolo de ele
lumea noastră devine un concert
în care ace de brad cântă la pian
pe umerii norilor
apoi se așază într-un gherghef

Nu ți-am mai scris de mult, Ana,

dar amintirile tale au cucerit ruinele farului din Alexandria

și încă mai sărută țărmurile pe care ai pășit

ca o regină!

Te știam acolo, heliotrop pe sufletul mării, în cămașă de valuri

ți-ai parfumat visele și povestea ta de iubire

pe care ai aruncat-o adâncurilor.

Pe aici a venit Anul Nou, zâmbește șăgalnic și poartă cu el o vioară.

Nu știe să cânte grozav

și pierde câte o notă la…

N-o să-ți mai cânt, iubirea mea bolnavă.

Am să te-nchid cu iarna-ntr-o octavă,

Și-oi pune paznic omul de zăpadă.

Cu siguranță el o să mă creadă

Că ți-am cântat cât am putut de tare,

Și-aveam în suflet o privighetoare!

N-o să-ți mai cânt. Dar vino și mă-nvață

Cum să te-așez pe-un portativ de gheață,

Când cerul nostru n-are niciun soare

Și a orbit de-atâta așteptare!

Din când în când să vrei să știi de…

Azi m-am trezit cu inima la tine.

Departe sunt, dar am un lan bogat,

Merg prin zăpezi și parcă-mi este bine,

Un curcubeu se-ntinde la pictat.



Am ridicat cetăți fără hotare,

Vom pune paznici niște hoți de ieri,

Un fel de spiriduși din calendare;

Dar ce-ți spun eu? Tu inimii să-i ceri



Și vei afla c-am inventat un soare

Din amăgiri cu iz de Polul Nord;

De-l voi preface-n fir…

La colțul casei noastre pândea luna.

Atât îmi amintesc din povestea pe care mi-o spunea, cândva,

mama;

are un brâu care înconjură satul și îl termină la noi.

Ascultam cu privirea pe fereastră, adoram luna aceea frumos gătită,

și zburam peste stânci măsurând orizontul

ca o pasăre întoarsă din țările calde.

Eram stăpână peste satul felinarelor,

convinsă că pacea s-a mutat în casa noastră și a învățat toate…