Tristă este azi pădurea

A rămas fără veşminte,

Eu sunt astăzi ca şi dânsa

Răvăşită de cuvinte.

Ea - rănită de furtună

Şi de friguri şi de ploi,

Eu cuprinsă de răceala

Ce se lasă peste noi.

Păsări zgribulite zboară

Peste toţi copacii goi,

Noi ne zbatem să dispară

Focul dragostei din noi.

Unde eşti tu primavară

Să aduci frunza căzută?

Iară mie - bucuria

Şi iubirea…

Eu – substitut de iubire...

Credeam că sunt jumătate

din întregul nostru;

nu eram decât

restul împărţirii la trei.

În nopţi cu dor,

adormeam în speranţe,

mă înveleam cu promisiuni…

Cais neînflorit în primăvară

neroditor,

lipsit de zumzetul

albinelor ce-ar trebui

să-mi culegă polenul

din preaplinul inimii.

Floare fără rădacină,

trecătoare prin viaţă

ce s-ar usca la prima neudare

cu dragoste.

Pământ fără ploi,

uscat în arşiţa verii

şi cer fără curcubeu.

Mare fără de ţărm

şi fară de pescăruşi.

Copac desfunzit,

lipsit de iubirea

frunzei ce îl înveleşte

ca pe un copil înainte

de…

Toamna mea de azi,

acoperă-mi sub frunzişul galben

tristeţea din suflet;

să o faci încet să nu-o doară.

Pune-mi sub mantia ta ruginie

la putrezit

gândurile negre,

temerile

şi grijile de peste zi

ce mă tulbură

la vreme de seară;

Fă iarna să vină mai repede,

să viscolească şi să-şi aşeze

troienele de bucurie

ale colindătorilor;

să nu poată ieşi nici umbra lor

de sub ele.

Să le spele apoi

cu lumina vie…

Eu văd poezia ca pe o femeie;

zămislită din dorinţa şi dragostea

celui ce o compune.

Îi transmite trăiri,

sentimente,

înveşmântând-o în metaforele

sufletului.

Uneori este ca o adolescentă rebelă.

Dansează desculţă în miez de noapte

prin iarba cu rouă;

face să vibreaze inimi

în versu-i alb

şi respiră tinereţe.

Alteori  o doamnă

frumoasă,

misterioasă,

admirată de critici.

Îi aşează cunună de lauri,…

Am trimis inima să-mi caute

iubirile pierdute de ea;

din indiferenţă,

laşitate

sau prea mult orgoliu.

Să-mi cer iertare pentru

neiubire.

Am trimis dupa dimineţile

în care,

nu v-am acoperit cu o rouă

de cuvinte frumoase;

le-am lăsat

nespuse,

uscate

pe buzele mele.

Ar fi trebuit să vă spun

mereu, mereu

cât de mult vă iubesc

şi că nu pot trăi

fără voi.

Că viaţa mea stă

suspendată

de a…

De ce-ai venit la mine toamnă,

Îmi era cald şi-mi era bine...

Deşi toţi cred că eşti o doamnă,

Mă pot lipsi oricând de tine!

Te furişezi ca o amantă

În patul încălzit de soaţă,

Te crezi mereu boema damă

Nu vezi că eşti de fapt o hoaţă?

Îmi laşi câmpii fără de straie,

Copaci goliţi de-a lor podoabă

Şi flori murind fără să-şi vadă

Bobocii înfloriţi de vară.

Iar zilei tu îi furi lumina,

La greieri -…

Ploaie de lacrimi am văzut

picurând

din cerul ochilor tăi

şi m-am gândit

la furtuna din suflet.

Gândul că-ţi sunt tunet

şi fulger

mă întristează.

Vreau să-ţi fiu doar curcubeu

de speranţă,

dragoste

şi mult dor.

Să-ţi fiu…

Am rugat primavara

să vină în toamna

din suflet

să-mi înflorească ghioceii

speranţei.

I-am cerut pădurii

cu împrumut,

parfum de lăcramioare

să-mi…

Cred că oamenii buni se nasc buni,

nu devin;

sunt plămădiţi din iubirea

a două suflete gemene

şi din dragostea

lui Dumnezeu

pentru noi.

Bunătatea unui om se simte

în vorbe,

gesturi,

tăceri.

Se simte in felul în care

te salută - spunându-ţi

bună dimineaţa

precum clinchetul unui clopoţel

sau bună seara ca şi cum

ţi-ar mângâia

sufletul.

Mereu zâmbeşte, iar zâmbetul lui

e precum deschiderea unui…

Vino- cuprinde-mi inima

cu braţele iubirii!

Nu-mi spune... este toamnă…

Nu te-am văzut
dar te simt;
Chip blând,
suflet frumos
radiind de bunătate.
Poezia este casa
inimii tale.
Înveşmântată
în culorile aurii ale toamnei,
brodate cu raze de lumină
ne călăuzeşti paşii
cu delicateţe
în lumea metaforelor.

Suntem copiii casei tale

şi îţi dorim:

Să ne trăieşti mulţi ani Doamnă a poeziei Vasilisia Lazăr (da Coza)!

Lacrimă de rouă căzută

pe frunza pământului.

Am primit în dar prin venirea ta,

bucuria - trăirii

şi un ocean de dragoste.

Ca un înger de lumină,

ai adus strălucirea din stele

în viaţa noastră.

În ritm de dans ţărănesc reverşi peste noi

parfum de flori de primăvară

şi prospeţime.

Ne odihneşti sufletele în sunetul viorii

cântând balada lui Enescu

şi ne molipseşti de tinereţe.

Esti curcubeul lacrimilor…

E toamnă, iubite,

Afară şi-n gând,

Sunt frunza căzută,

Iar tu-mi eşti pământ;

Aştepţi să te-acopăr

Cu suflet şi dor

Şi vrei să fiu iarăşi

Mirific…

E toamnă, iubite
Şi plouă cu lacrimi...
În suflet – furtună
Şi vânt.
Sunt pasărea tristă
Cu aripa frântă,
Culcuş căutând
Pe pământ.
Iar inima, ca o maree,
Se zbate în valuri
Ce plâng.
Aştept pescăruşii să vină
Pe cordul rănit
De cuvânt.
Zăpezi vin se aşază
Pe frunte
Şi anii nu-i ştim
De mai sunt.
Dar lasă-mi, iubite,
O  toamnă,
Ferită să fiu
De cuvânt.

Sufletul ca o vioară

Ce se tânguie în noapte

Căci artistul ce odată

Blând o mângaia cu arcuşul,

A…

Te-aş picta în culori iubito;

cred că sufletul ţi l-aş colora în roşu

pentru că eşti focul iubirii

care mă mistuie.

În oranj aş picta fericirea

pe care o împarţi tuturor

celor ce te cunosc;

iar bunătatea în galben.

Răbdării tale cu mine

i-aş pune - verde;

verdele crud al primăverii

în care ne-am cunoscut;

iar albastru – liniştii

cu care mă acoperi

în fiecare seară ca pe un copil,

înainte de culcare.

Tristeţii…

Aripă de dor

Coborând uşor,

De la cer cu stele

În visele mele.

Cald şi trist fior

Cu el mă-nfăşor,

Aspru legământ

Până la pământ;

Ca o pânză deasă…

Când Dumnezeu a creat femeia,

i-a dat tot ce se putea da;

armonia trupului  asemenea unei zeiţe

şi frumuseţea din suflet.…