Femeia - poezie

[Nădejde Angelina]

Eu văd poezia ca pe o femeie;
zămislită din dorinţa şi dragostea
celui ce o compune.
Îi transmite trăiri,
sentimente,
înveşmântând-o în metaforele
sufletului.
Uneori este ca o adolescentă rebelă.
Dansează desculţă în miez de noapte
prin iarba cu rouă;
face să vibreaze inimi
în versu-i alb
şi respiră tinereţe.
Alteori  o doamnă
frumoasă,
misterioasă,
admirată de critici.

Îi aşează cunună de lauri,
punând-o să defileze

prin suflete.
Dar poate fi - o oarecare;
trece prin inimi,

lasă linişti sau nelinişti
durere sau bucurie

şi mult dor.
Bărbatul este cititorul;
o descoperă,
o simte,

o iubeşte.
Dar  fiecare o vede în felul său
chiar dacă e aceeaşi femeie
sau poezie!

[gina zaharia]

dantelărie de cuvinte

admirație,

gina

[Nădejde Angelina]

Doamnă Corina Militaru mă bucură trecerea dumneavoastră!

Maria Ileana -suflet poezie, mulţumesc!

Nutzu femeile (poeziile) tale sunt tare frumoase!

vă îmbrăţişez  cu drag,

angi

[Nădejde Angelina]

Aveţi dreptate doamnă Sofia ca de obicei. Am reparat greşeala.

stimă, angi

[Nădejde Angelina]

Mulţumesc domnă Violeta Florentina pentru lectură!

Mulţumesc femeie poezie  Nuţa -impecabilă!

[Nădejde Angelina]

Aveţi dreptate domnule da Coza ca totdeauna. Ştiu că ar fi trebuit machiată ca să vă placă dar de acum

asta e!

Ştiu că vă plac femeile (poeziile impecabile) dar mai sunt şi obişnuite şi care mai şi şchiopăteză.

stimă, angi

[Corina Militaru]

Imi place ideea.

[Belean Maria Ileana]

chiar imi place ideea, felicitari!

[Sofia Sincă]

Interesantă comparaţie, însă construcţia putea fi şi mai bună.

dansează desculţ în miez - desculţă

Şi ai supărători de mulţi, de ''ce''. E poezie, nu proză. Ar mai fi un punct în loc de virgulă, ''rebelă.''

Am citit cu plăcere, Sofy!

[Nuța Istrate Gangan]

Îi transmite trăiri,
sentimente
înveşmântând-o în metaforele
sufletului.

toate femeile sunt poezii, nu toti barbatii sunt poeti;)

[Ion Lazăr da Coza]

Ai spus mai sus că poezia e rebelă, deci: nu se supune canoanelor,

...

o simte...o iubeşte. Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!) dar pot fi precedate de astfel de semne (!...). False puncte de suspensie se întâlnesc în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Acesta e un răspuns-tip pe care îl vor primi toţi cei ce fac această greşeală!...)

Într-adevăr, poezia e ca o femeie! Sau invers. Doar că ambele tre' să fie faine. Cât despre poezia ta, puteai s-o „machezi” cu o metaforă-două în plus - nu strica.

da Coza