Au început poeții să se joace

Cu flăcări de hârtie. Parc-ar vrea,

Să-nvețe nemurirea cum se face 

O casă de cuvinte pe o stea. 



Se scutură peste văzduh tăcere,

Dar tu primește-i, Doamne, cu alai, 

Dă-le cerneală dintr-un strop de miere

Și masa lor în colțul Tău de Rai.



(Marilor valori literare care ne-au părăsit în acest început de an: Emil Brumaru, Petre…

și se alege diamantul dintre pietre și tunete vor veni de peste tot

punctele cardinale se vor ascunde într-un cadran otrăvit

iar noaptea va fi un ceasornicar orb

care va mânui arcul cu precizia unei flori de cerneală pe paleta răsăritului

să-i facem loc și să-i dăm pace

în crezul lui am închis tolbe de lumină

și femeia care nu mai contenea a duce dorul fântânilor

în calea mieilor

dincolo de țurțurii îngropați în oglinzi

lângă o…

Și vino, iubire, din noapte spre zori,

Să-mi țeși doi luceferi pe-o haină de flori.

La piept să-mi pui munții. Pe ei o să-mi duc,

Și lebăda oarbă și glasul de cuc.

Să nu uiți, iubire, să-mi coși buzunare,

Prin ele să treacă vreo două izvoare;

Cu dor să ne-adape, iar altul să cheme

O turmă să pască pe-un rai de poeme.

De-o fi să mă pierd într-o pace străină,

Tu vino, iubire, și ia-mă de mână,

Și spune-mi…

Pregătește-te, Ana, acum dă să apară Anul Nou ca un mire de zăpadă

în templul luminii, 

întâmpină-l cu flori-de-colț și muguri de suflet,

sigur ai păstrat în colțul odăii tale o cutie cu stări, ele nu pot să dispară sub nicio furtună, 

mai degrabă se așază pe tobe decât să se dăruiască prafului,

deschide-i ușa, să intre odată cu soarele, să-ți binecuvinteze timpul

și visele, și…

hei violonistule 

noaptea asta s-a îndrăgostit de tine

te urmează într-un vals fără pereche

cu rochie de catifea și stele norocoase în păr

să nu te uiți înapoi

ai putea rămâne captiv într-un film voalat

dar cântă violonistule

fă-o să dispară sub arcușul tău

îi vei sta ca o gâză în lumina ochilor



și vezi-ți de drumul tău călătorule

mireasa-ți este departe

cu un veac…

dacă aș avea o grădină cu poeme

tu ai fi grădinarul cu haină de trandafiri

și esență de brad

vei duce spre inimă izvoare

și le vei umple buzunarele cu povești de iubire



pe umărul tău vor fi poposit ciocârlii

și alte minuni cântătoare

să le hrănești cum se cuvine 

nu e la îndemâna oricui

să facă schimb de note

cu înălțimile



din când în când să mă…

am fugit de dragoste ca o pasăre în țările calde

în brațe am păstrat iarna

iar în podul inimii am ascuns steaua polară

să mi te lumineze până la ziuă

mi-a fost frig în toiul verii

și somn în geana dimineții

sete mi-a fost într-o fântână de gânduri

am jucat șotron cu nopțile albe și am furat roți din carul cerului

să mă rostogolesc până la tine

am adus oceanul în deșert și-ntr-un pumn de rouă te-am dăruit

florilor…

De mult nu mai merg printre tuberoze,

în fața mea o galerie de melci îmi ghidau drumul,

mereu mi se părea foarte departe locul unde trebuia să-mi așez casa,

casa pe care am zugrăvit-o cu sufletul;

a venit frigul

iar ciorapii de lână mi-au rămas strâmți,

la fel și lumea prin care am trecut într-un vals

numai al nostru.



Dați-mi o lingură de…

mă ia de braț copilăria și zice

- hai să mergem pe dealul din spatele casei

am uitat acolo păpușa cu ochi căprui

și rochie cu fluturi



- nu... nu mai știu unde e

poate într-un șotron cu spiriduși sau într-o carte

de primăvară

iar la anticariat s-a închis de mult...



- și totuşi hai să ne pitim după nuci

de atâtea ori am intrat în umbra…

într-o seară ai strivit un greier

i-ai ucis cântecul și două-trei veri nesfârșite

multă vreme a zăcut la marginea drumului

l-aș fi îngropat în suflet

dar mormântul lui n-ar fi încăput niciodată

într-o muzică moartă



l-am plâns pe lună plină și dincolo de veneția l-am plâns

era singurul vrăjitor de pe pământ

care așeza nopțile în buchet

și le dăruia o…

Mergi, murgule, mergi,

în galop să treci prin păduri de foc

strânse la mijloc 

cu apă sărată și vise de piatră. 



Ai grijă să nu strivești lăcrămioarele, 

le-am cules pe înserat

și-n suflet le-am tot purtat

din zori

până-n primăvară, 

toamna le culegeam iară, …

niciodată n-ai împletit atâtea cărări

peste oceane și mări

și iată

nu știu cum să respir cel mai bine 

din plămânii tăi

ori din mine?



stăteam în spatele ușii închise

lângă felinare aprinse

ascultam tropotul cailor pe planete străine

departe 

tot mai departe de tine 

erau caii de lemn pe care i-am uitat …

Pe cerul nostru plin de dor

Trecea adesea un cocor;

Cu ochii blânzi, purta în cioc 

Scrisoarea ta de busuioc.



S-a învârtit de două ori,

Din depărtare până-n zori

Și poate c-ar fi poposit

Într-un copac încărunțit,



Dar ca un sol adevărat,

Spre satul nostru s-a-ndreptat.

Eram în prag și l-am zărit

Ca pe-un orfan îndrăgostit



Ce locuia printre…

Pașii mei miroseau a zăpadă,

Gura ta lăsa urme de pradă,

Eu eram fulgul tău de zenit,

Tu erai lupul meu hăituit.



Am cules flori-de-colț ruginite

De pe-o sută de stânci cu ispite,

Am atins Carul Mare și parcă

Ducea-n piept o iubire opacă,



Dar iată că-n târgul de piatră 

Se ascunde-o tăcere furată;

Are haină de jar și îmi spune 

Că…

am urcat pe o stâncă de toamnă

de acolo văd bine ce se mai întâmplă prin lume

de ce femeia din tabloul de catifea

plimbă un diez argintiu

câți spini împart trandafirii albi

în ronduri de suflet

ce melodie fredonează gunoierul de pe bulevard

în timp ce vântură frunzele din garderoba lui octombrie

și de ce trenurile se salută între ele până la…

Mi-e toamnă, iubite, mi-e toamnă sărată,

Iar vântul strănută prin sate de dor,

Aprinde-o gutuie-n iubirea uitată

De-a lungu-nserării. Și dă-i un izvor



Să curgă în hohot, să-nece tăcerea

Din sufletul nostru pierdut în culori,

Când liniștea țese de zor mângâierea

Vom ști că-i o mască-ntr-un stup de viori.



Prin noaptea ce-aleargă cu plete grăbite

S-aducă luminii un chip…

am uitat într-un sertar

scrisul acela mic și parfumat

îl aud caligrafiind pereții zilei uneori sculptează ferestre

alteori cântă la tobe

doar-doar mi-o atrage atenția

mai nou își caută prin buzunare ultima noastră picătură de fericire

despre care n-am amintit nimic

știu că-mi va reproșa într-o zi

că sunt străina care seamănă grâu pentru ogorul de mâine

dar i-am pregătit o casă cu vedere la drum

să nu alunece când…

zadarnic am croit împreună oameni de hârtie

niciodată n-am știut să facem din ei o trupă de elită

unul era pitic altul prea guraliv

iar ultimul dansa pe clapele pianului până rupea notele

mai târziu s-a certat cu o ciocârlie

fără motiv

am petrecut cu ei ore întregi am intrat în somnul lor

i-am învățat gramatica inimii și câteva cuvinte de alint

pe care le-au uitat repede

se îmbrăcau frumos dar își agățau mânecile în…

Era seara pe la șase când ai întrebat de noi.

Parcă nu ți-a răspuns nimeni, poate doar câteva ploi,

Ai fi vrut să umpli râul cu arome felurite,

Adunate de prin grote și din stările grăbite.

Cunoșteam întreg ținutul, mai trecusem pe aici,

Nu de mult, tot într-o seară, pare-mi-se pe la cinci.

Mi-amintesc un mal cu brusturi, nu erau defel frumoși,

Dar aveau în ei tăria unor oameni inimoși.

M-au vrăjit în multe feluri și…

ai dat vacanță albinelor și mi-ai arătat intrarea în casa lor

m-a întâmpinat parfumul verilor noastre…