Tablou sărac

[gina zaharia]

De mult nu mai merg printre tuberoze,
în fața mea o galerie de melci îmi ghidau drumul,
mereu mi se părea foarte departe locul unde trebuia să-mi așez casa,
casa pe care am zugrăvit-o cu sufletul;
a venit frigul
iar ciorapii de lână mi-au rămas strâmți,
la fel și lumea prin care am trecut într-un vals
numai al nostru.

Dați-mi o lingură de sare,
nu se știe când cuvintele mele au nevoie de ajutor,
o voi strânge în pumnul acestei ierni, 
să alung ceața
și zgomotul acela asurzitor când cineva îmi duce inima
într-o scorbură de piatră.

Dacă voi întâlni pescarul care împarte peștii oceanelor
în gânduri de tot felul,
ori violonistul care îți acoperă umbra cu un diez,
poate măturătorul de vorbe seci pe care le adună în sân
și promite că le va plimba
într-o trăsură de aur,
grădinarul pe care l-am uitat în ultima zi de noiembrie
și magicianul pe care încă îl mai strig cât e noaptea de mare?!

Atunci voi semăna maci în junglă, 
mă voi înfrăți cu ploile deșertului, uneori voi fi lebăda
care-și aduce lacul la fereastra ta, 
alteori voi locui într-o cutie de chibrituri și mă voi plânge pădurii că mi-e frig,
Nu, nu fotografiați tabloul acesta, 
e cel mai sărac din tot satul meu de culori și nici nu mai poartă autograful
care-i agăța colțul
de stele.

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Olimpia!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Valeria!

[Ion Lazăr da Coza]

Imagini şi metafore deosebite pe şevaletul nostalgiei.

da Coza

[Olimpia Sava]

Foarte frumos! Felicitari!

[Valeria Merca]

Un poem, pe cât de înduioșător, pe atât de magic redat.

Cu bucuria și plăcerea lecturii

[gina zaharia]

Mihalea, mulțumesc! Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela! Putea să le plimbe mult și bine, eu tot n-aș fi observat! 

Drag, 

[gina zaharia]

Mulțumesc frumos, dle Tudor!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Ana dragă! Mă bucură că am reușit să împodobesc sufletul tău frumos.