Cuvintele deșarte au negat iubirea,

Chiar dacă buze dulci le-au rostit,

Clipele magice și-au pierdut strălucirea,

Lipsite de-un nou răsărit.

Din două jumătăți ce păreau sortite,

Stăpânul și stăpânitul s-au desprins,

S-au înfruntat în mânii nebănuite,

Pierind în focul lor nestins.

A căzut iluzia pasiunii misterioase

Pe bastionul orgoliilor rănite,

Din istoria iubirii prea…

Dansează cu mine pe-al dragostei fundal,

În ritmul vântului ce vălurește macii,

Rotocoale desenând dibaci

Împreună, în stilul nostru personal.

Dansează cu mine în nopțile de Mai,

Sub clar de lună și petale de salcâm,

Trăind acum pe magicul tărâm,

Din tabloul nostru ideal.

Mai aproape îmi ești în fiecare Mai,

Pe când pădurea-i în veșmântul verde,

Dansează cu mine și nu mă pierde

În…

M-am văzut pe unda lacului asemeni unei bărci cu pânze

Plutind, simțind vântul, unduirea, bucuria și nemișcarea.

Apoi, întinzându-mi aripile asemeni unui condor

Mi-am simțit puterea, elanul zborului meu, înălțarea.

Într-un târziu am văzut un Icar cu aripile larg desfăcute,

Oglindindu-se perfect în unda lacului, privindu-se planând.

Acum, un fluture cu aripi mari, diafane, colorate, se…

Mă văd pe unda lacului asemeni unei bărci cu pânze

Plutind, simțind vântul, bucuria, frumusețea, aripile.

Apoi, mă văd asemeni unui condor în zbor,

Simțind puternic elanul în aripile mele puternice.

Într-un târziu am văzut un Icar cu aripile larg desfăcute,

Oglindindu-se perfect în unda lacului.

Acum văd un fluture cu aripi mari, diafane, colorate,

Strălucind eteric, zburând măiastru sub albastrul…

Îmi este dor de atingerea macilor rubinii,

De coloritul viu al florilor de câmp,

De viersul păsărilor scăldând verzile câmpii,

De tine, cel ce  m-ai uitat în timp.

De la marginea primăverii urmăream amintirea,

Gândul negru, crud  îmi umplea retina

De imagini trecute, ce-mi închideau răzvrătirea

Într-o închisoare ce-mi consuma lumina.

Eram prinsă în plasa veninoasă a orbirii,

Spuneam că pășesc…

Cer albastru și ochiuri de nori,

Flori de piersic, ceață în zori,

Soare blând, chemări răsunând,

Zbor de păsări, pereche căutând,

Zbateri, prefaceri și gri ca de plumb.

Rozul și albastrul pictați pe mătase

Ca o aripă răsfrântă peste zare, peste case,

Sunt magice vremuri, tulburând interior,

Stârnind din cuiburi cețuri în fuior,

Se țes fire nevăzute în pânze ce ne strâng.

Se nasc din efluvii frunze mici și…

Sclipiri din stele sunt versurile mele,

Așteptări și nopți lungi nerevelate,

Zâmbetele, lacrimile, vorbele

Acum, îmi par trăiri uitate, exilate!

Lumină și umbră peste ceruri se perindă,

Of, câtă emoție-i în acest ceas târziu!

Versul meu șchiop reușește să cuprindă

Tot ce-mi doresc și vreau să scriu!

La geam, apusul se cerne peste ramuri înflorite,

Îmbrăcând copacul în magie și…

Sufletu-mi e în floare în fiecare primăvară,

Emoții mă înalță sus, până la cer,

Ating în zboru-mi a norilor tiară

Și mă preling în picăturile ce pier!

Sărutul din piatra veșniciei s-a trezit

Și în Lumina Vieții s-a adeverit.

Iubirea și-a deschis aripile preasfinte,

Rupând lațul strâmt din legăminte.

S-a înălțat Sărutul spre constelații

Scoțând din Neiubire toți condamnații.

Din ținuturi curcubee Iubire a desprins

Și a îmbrăcat în culoare întregul Necuprins.

Iubirea și Lumina ce au fost unite-n piatră

S-au înălțat în taină din muritoarea vatră

Și au urcat…

La Masa Tăcerii domnește Nemișcarea

Tronând impetuoasă și severă.

Înscăunate clipele au uitat ca să mai piară,

Împietrite în lumea de altădată!

Maestrul și-a însuflețit lucrarea

Dându-i glas adâncit în piatră.

Misterios se deapănă uitarea

Peste filosofia-i minuțios sculptată!

Din inima lui și-au găsit drum spre lume

Iubirea și curajul formei măiestrite.

Brâncuși trăiește în forme de…

Deja la mine-i primăvară, pe când la tine-i încă  iarnă:

Bucuria e în tine, când lași timpul să se cearnă!

Deja la mine-s flori pe ram, la tine-s flori de gheață-n geam:

Ce-ar fi să ne visăm cu aripi, pe când spre Soare lin planam?

Deja la mine-i volbură de vânturi, pe când la tine-i loc cu pace:

Dau cu zarul printre timpuri, să văd ce soarta face!

Deja la mine e târziu, pe când la tine e devreme:

Din timpuri…

Hai să dăm mână cu mână

Cei ce grăim o vorbă bună

Despre țară, despre neam,

Despre tot ce noi aveam!

Hai să ne unim odată

Că România-i defăimată,

Să fim Oameni luminoși,

Semeți ca brazii cei frumoși!

Să îmbrăcăm țara în lumină

Cu iubirea cea divină,

Să o clădim din nou împreună

Toți frații cu inima română!

Trăim pe aceeași țarină străbună,

Avem același Soare…

La piatra cea albă de hotar

Unde cu tristețe am plâns

Am jurat pe jarul cel nestins

Să slujesc crucea vechiului altar.

Respect Neamul nostru milenar

Și cred în Focul ce-i aprins

La piatra cea albă de hotar

Unde cu tristețe am plâns.

Strămoșii noștri ne-au dat dar

Chiar dacă voi o clipă nu i-ați plâns.

Neamul nostru, nu-i neam învins,

N-am fost nicicând un neam fugar.

Suntem la piatra…

Te-am iubit, dar nu-mi mai reamintesc decât iubirea,

Un chip fără detalii îmi retrezește vag simțirea,

O amintire diafană, estompată,

Ca o bucată de mătase ce a fost cândva pictată.

Versurile mele susurate de sângele din vene

Nu te mai ating acum cu jurămintele eterne.

Ele doar au ars feeric, cu mare vâlvătaie

Și s-au pierdut fantastic în focul din odaie.

Îmbrățișările, săruturile, certurile,…

În liniștea nopții, dincolo de vacarmul acestor zile obositoare, mi-am lăsat versul să curgă...

Împărtășesc...

Mă strecor la tine-n gând,

În brațe te cuprind,

Cu iubire te ating

Și lacrimile-ți sting

Cu săruturi-comete căzătoare

Peste frunte și șuvițe rebele, călătoare

Ca și gândul,

Ca și vântul!...

Sunt aripile ce mi le dai să zbor,

Să mă avânt până la nori

Și mai sus,

Mult mai sus, dincolo de…

Trecea clipa în tăcere

Și haina ei lungă mătura îmbrățișarea.

Mă durea coasta din pricina inimii zbuciumate,

Ce lovea nemilos,

Făcând să-mi zvâcnească tâmpla, dureros.

Trecea și a clipei surată…

Tot ca și prima...

Și inima-mi înfierbântată sta să se fărâme!

Înspăimântată de întârziata tăcere,

De imaginea îmbrățișării exilate

Durerea sta ascunsă sub coastă,

Împungându-mi inima, nemiloasă.

Și altă…

Ninge cu fulgi mari peste foi și amintiri.

Din stratul de vremuri se desfac vechi trăiri,

Se duc tăcute, consumate, efemere

Rânduri de fapte, vorbe, tăceri mari și grele…



Se desprind cuvintele, ca petele de ceară

Scurse din lumânarea vieții, adânc punctată.

Sunt străvezii acum, ca o nălucă

Și n-au puterea lor de altădată.



Ninge cu fulgi mari peste orașul gri, nemișcat.

Din tăcere răzbate versul colindelor din copilărie.…

Am mai rămas o noapte,

Zăbovind în al tău gând,

Urmând șiraguri reci de stele,

Cu priviri de dor adânc.

Înțelegând miile de semne

Ce de departe mă chemau,

Am străbătut clipele eterne

Spre ochii ce-mi vorbeau.

Am mai rămas o noapte

Visând pe pleoapa ta,

Ca o lacrimă stingheră,

Căzută magic dintr-o stea.

Plecându-mă smerită

În iubirea mea crescândă,

Am…

Brațele tale, iubite,

o oază de liniște sunt pentru mine,

cea venită din deșertul zilelor.

Când ochii nopții sclipesc fantastic

în locul nostru magic,

brațele tale mă înfășoară molatic.

În brațele tale, iubite,

descopăr picăturile de ploaie

și atingerea de mătase a vântului.

Prinși în mrejele mirajului

ne afundăm în fierbintele pasiunii,

alungând orice fir de îndoială.

Ne regăsim în pacea…

Mă înfășor în dragoste
ca într-o pătură de viață,
iubitul meu...

Sunt deșertul care reînvie
la fiecare ploaie,
cu iz arămiu
îmi îmbrac umbra
și apun după recele dunei,
așteptând să înfloresc.

Mă îmbrac în magia liliachiului,
a rozului și a nisipului umed,
adorând lumina soarelui,
a iubirii, a viului și culorii.

Mă înfășor în pătura mea de viață,
Iubitul meu...