Ca un hoinar iau urma unui vers

Iar şoapta mă avântă în visare

De câte ori la ceea ce n-a mers

Nu am găsit refuzul la chemare.

Văd fără conţinut un ideal

Cum n-am tot timpul dedicat, îmi pare,

Ca din puţinul dintre val şi val

Să mai salvez o lacrimă din mare.

Un gând hoinar îmi predică să fur

Şi cu, şi fără voia mea minutul

În care să-ndrăznesc fără cusur

Pentru moment,  să definesc…

Mă tem de altă temere, în fine...

Mă tem că pot uita să mă adun

Și practic caut, dincolo de sine,

O zi de mâine cu ceva mai bun.

Și mă tot tem de un adânc de mare,

Ce soarbe malul viciat de noi,

Mă tem, în fine, de lume care

Va pune preț pe pata de noroi.

Povara  crește, urma se afundă -

Mă tem că timpul poate va ceda

Și totuși sper că ultima scundă

Mereu un alt destin vă preceda.

Posibile urmări mă recomandă

Să torn, peste cuvântul amăgiri,

Parfumul, în amestec de lavandă

Cu rezonanța marilor iubiri.

O clipă, suspendată în uitare,

Îmi este leagăn pentru îndoieli -

Simplul regret, în fapt, nu mi se pare

Că-i potrivit acelorași greșeli.

Observ cum într-o lacrimă bolește

O nimfă dezbrăcată de rațiuni -

Posibil, din risipă, se clădește

 Iubire, între alte dimensiuni.

Se piaptănă norii în poalele serii

Un fulger își lasă amprenta pe cer...

În pripă, de floare se scutură merii

Iar ploaia încalță potcoave de fier.

Senină și calmă te-nscrii în poveste

Când tragi, peste geamuri, perdelele moi.

De pragul poetic, cu pasul treci peste

Emoția nudă sădită în noi.

Și cad peste norme perdele de ceață

Cât cauți cu ochii închiși în avans

Mai multă pasiune să țină în viață

Un…

Din cioburi vii de amintiri

Rămase-n palma  mea de dor

Eu te adaug din priviri

Mereu aceluiași fior.

Adun căldură fără glas

Din jarul înecat de fum

Iar în scânteia ce-a rămas

Conserv poeticul parfum.

Cu dorul pot să mai rămân

În grija unui larg minut

De n-ar fi pofta de păgân

Ce vrea să-ți fure un sărut.

Frunza, în pierdere, învață de la vânt

Lătratul toamnei, adulmecând pe pământ

O ultimă clipă, progresiv  ruginie,

Pe culme de deal ori în larg de câmpie.

Copacul privește abătut și stingher;

 În ochiul de apă, se îngroapă un cer

Cât noaprea inspiră senină și clară

Pe pânza datată - retușuri de…

Câtă toamnă uită vântul prin păduri,

Măturând poteca cu frunziș de muri?

Tulburând izvorul plâns peste răzor,

Câtă ploaie cerne vina unui nor?

Ce îndemn urmează consacratul val

Să tivescă toamna frunzele în mal?

Fulgerând  în stâncă, cer de vreme rea,

Cătă împăcare murmură sub…

Ce adevăr măsoară desprinderea de sine

Atunci când închid ochii și regasesc în mine

O altă dimensiune a exprimării ferme

Și-un  labirint nostalgic al  dragostei eterne?!

Cum blândă cade geana peste întreg cuprinsul

Ce mai contează oare, în faptă, dinadinsul

Urzit  din neputința de a purta festiv

Iubirea, spre o culme schițată…

Desprinse din ibovnicul ungher,

O seamă de nuanțe de-ntuneric

Mă sfătuiesc nemăsurat să cer

Încătușarea golului himeric.

Și ard de nerăbdări care mă sting,

O ploaie de regrete mă inundă -

Eu  sunt perdantul coborât din ring

În veșnicia prelevată din secundă.

O urmă caut, nu ca să…

Într-o stare definită de un gest fără cusur

Nu-i nimic mai în lumină, mai independent, mai pur-

Fie că sporim detalii, sub un văl de nepătruns,

Ori că tăinuim risipă sau un mare  neajuns!

Glasul inimii-n ansamblu e un soi de altgoritm

Iar emotia-n detaliu e o rupere de ritm

Gestul, dacă e să fie, sigur vine cu un…

De se va spune totul, fără cuvinte reci,

Iubirii i-ar ajunge imensele poteci

Pe care să ne poarte departe şi de noi

Când provocarea este o seamă de nevoi.

Cum se ascunde vina în zilele de ieri,

Depinde de dovada grăbitelor păreri -

Şi lumea e mai mică şi-i valul însemnat,

Când este prea aproape dorinţa de păcat.

De este dat trădării să spulbere un mal

De pură frumuseţe, cu pofta unui val -

Frenetică…

Firav ca rostul unui vis,

clădit din rodnică simțire,

am îndrăznit cum am promis…

De te vrei cu totul prinsă,

lasă-mi inima aprinsă

să-ţi şoptească la ureche

oful meu, de modă veche.

Şi un vers ce-ţi place ţie

să-l desprinzi din poezie,

pleoapele să îl ascundă

cât fiorul te inundă.

Hotărât să muşti din rimă 

cu guriţa ta sublimă

isprăvind tot conţinutul -

să mă saturi cu sărutul!

Dincolo de vreo măsură

adun dragoste şi ură,

iar cu lacrimile…

Mai e puţin - doar cât să urc -

Rămâne doar mă descurc

Cu clipele fără hotar 

Din avatar.

Mai e puţin - doar cât să sper -

Şi tot răgazul efemer

Din revărsatul univers

S-ar face vers.

Mai e puţin - doar căt să spun

La câte maluri mă adun

Cu valul, ascultând mereu

Oftatul meu.

Mai e destul - fără să ştiu

Din nepăsare de ce scriu,

Fără să las cuiva ceva 

Din munca…

Înnodând deopotrivă relativ stare cu stare,

toată viaţa se mulează pe adânca mea visare -

noaptea una câte una vine, trece, mă răsfaţă,

depăşind cu ore bune fiecare dimineaţă.

Scrijelind cu pleoapa văzul, toate câte mai contează 

îmi conferă scurt-metrajul pentru ziua ce urmează,

şi transfer minute bune intrigii de pe retine

stări, mai mult convenţionale, ce le definesc rutine.

Mă…

Într-o zi - ca orice zi,

Aurore timpurii -

Primenite ies din ceaţă

Şi prind viaţă!

Un anume fel hoinar 

Pare extraordinar

Când natura se trezeşte

Iepureşte!

Îndrăzneţii ghiocei,

Veseli încolţesc şi ei

Sub zăpezile tivite

De copite!

După cearta din zăvoi 

Vrăbii sute, cintezoi

Se întorc cu replici dure

Spre pădure;

Gâzele într-un dezmăţ,

Le…

Zâmbitori, cu chef de joacă,

Fulgi uşori îmi bat la geam;

Cu bărbii de promoroacă

Alţii stau la sfat, pe ram.

Ce mai mulţi, ca în poveste,

Încing hore prin câmpii,

Cât în vuiet de pe creste 

Vin tot felul de copii.

 

Săniuţa stă pitită

Sub nostalgice priviri -

Are-n talpa-i ruginită

Un noian de amintiri.

Cu obrajii rumeni, parcă,

Şi cu mânecile…

De prea mult alb, e cerul o ruină -

Dezmăţ de fantezie pe trotuoare;

Cu fulgi stingheri, purtând aceeaşi vină,

De prea mult alb - lumină şi candoare!

Natura 'mbracă albul hibernării,

Un cearcăn a făcut sub geam fiorul;

Îngheaţă frunza-n matca resemnării,

Şi mii de păsări îşi amână zborul.

   …

Pe străzi adie vântul şi monotone ploi, 

Pe tot cuprinsul nopţii fac gafică-n noroi;

Iar valuri după valuri, de frunze evident,

Necontenit comportă  amprente de moment.

De clipe inedete vorbesc adeseori

Tomnatice arcuşuri, fantastice viori -

Pe freamătul de codrii, sub norii cenuşii;

Desăvârşind aroma în struguri vineţii.

Secunde ruginite ţin trena unui ceas

Peste răgazul serii... sau cât a mai rămas!

Cu…

Rodit-au în noapte hotare de stele,

În pântec de cer, peste lumi paralele;

Un luciu de apă îşi spintecă haina

Şi poartă-n adâncuri tot farmecul - taina;

Romantică, luna îşi cerne opalul...

De marea ispită mă vindecă malul!

Învie seninul alte mii de hotare

Cât stropul de rouă sfinţeşte o stare; 

Iar ropotul surd se închide-n copită

De vânt, măsurând clipa nopţii rănită.

El poartă cuvântul nerostitului grai…