Dac-ai veni să vezi pădurea

Cât de frumos îmbătrâneşte,

Nu ai ascunde-n piept iubirea

Şi dorul ce înnebuneşte.

de dragul tău

am să m-apuc de fumat

 fiecare zi o voi fuma

 ca și cum ar fi ultima

voi trage în plămâni

 parfumul irișilor

 din ochii tăi

și  amețită

 voi urca

 în rotocoale

 treptele înconștienței

până ai să mă urmezi

treaptă cu treaptă

și

acolo

ca un drogat

vei fi nelipsit

din pachetul zilnic

 de viață.

suspendată-ntre zero și înfinit

sunt minus și minus

sub cer adormit

lumina-i aprinsă

pe luna cea plină

să-mi  scriu amintiri

pe foaia velină

în piatra de moară 

se sfarmă tăcerea

pe umăr de dor

ating mângâierea

mă cheamă ecoul

din adâncuri apuse

în mine se-adună

 cuvinte nespuse

mai pâlpâie-n candeli

și lutul flămând

iar umbrele nopții

mă-ngână gemând.

Și...

Cum să nu mă înspăimânt 

 Când știu că bietele mele oase 

 Șubrede așa cum sunt

 Trebuie să țină-n brațe

 O tonă de pământ;

 Și ce pământ

 Fir cu fir lut, așternut

 Unde lacrima nu-l înmoaie,

 Floarea nu-l rădăcinește,

 Doar soarele-l pârjolește

 Până-n  măruntaie, 

 Când,  din inima  crucii,

 Auzi ultima bătaie…

 Și, ca să nu mă înfior 

 De glasul rece al…

Ca să fii fericit,

uită-mă!

aşa cum copacul uită frunza ce l-a învelit,

umbrit

alintat,

descântat

şi ea,

cu obrajii palizi,

fără  să se uite înapoi,

pleacă

spre pământul din care vor ţâşni,

în primăvara ta,

muguri altoi.

 două clipe sunt egale

,,unul naşte, altul moare,"

restul  este vers în cânt

tu  strigând

femeia-n gând

tu în zi,

femeia- `noapte

 tu în frunză,

  ea în şoapte

 tu-n cuvânt,

  şi ea  în cartea

ce-o citesc în zori, pe-afară

brânduşe de primăvară

ciocârlia-n drum spre soare

apele în drum spre mare

 dând mereu de înţeles

 că spre cer e-un singur sens.

aștept lumina

cu razele de-opal
că vreau
să îți sculptez chipul
cu palmele-mi muncite
și în Chivotul
Sfântului Graal
să-l nemuresc,
așa, himeric,
prinț, ce nu știi
de întuneric…

Bădiță, bădiță,

ai trecut de-a mea portiță

și te-ai dus,

și te-ai tot dus,

colo-n deal, către apus,

colo-n munte, la izvor...

Ți-era sete, ți-era dor?!

Din fereastră, te priveam,

pașii toți, ți-i număram

Nu știam.... să-ți ies în cale

să te-abat de la cărare?

Dar mi-am zis așa-n tăcere

,,Du-te bade, n-ai durere

când îți va fi dor de mine

am să leg portița bine

și-am să dau drumul la…

Ce luna !...
zăpada pe creste îmi face cu ochiul
perdeaua de umbre încinge iar jocul

pe vârfuri
în cercuri largi
strig
nu mai vreau virtual!

Şi de una, şi de alta,

Am sculptat cerul cu dalta;

Şi iubirea tot aşa,

Când în nu, şi când în da...

Ştiu, iubirea-i lucru greu,

N-o cioplesc cum aş vrea eu;

La rindea nu stă nebuna,

Cum nu stă pe ceruri luna...

În starea de agregare

Tu eşti mic, si dealu-i mare,

La iubire n-ai cărare;

Tu încerci, un sens unic,

Pare-mi-se de-arsenic,

Şi atâţi în iad văpaia,

Şi de asta, şi de aia,

Şi de…

În toamna asta plină de magie,

M-ai părăsit, cuvântu-ai strepezit,

Mi-ai dat, la schimb, o mică efigie

Și-o lacrimă ce ochiu-a limpezit.

Mergi sănătos, asta-i urare veche,

Alta nu am... și ziua se deșteaptă;

Eu nu mai cred în suflete pereche

Pleacă, te rog, deşertul te așteaptă!

La ce e bun atât război în mine?!

Mi-aş fi dorit... să fiu un om smerit!

Deși am ars, să știi, nu mi-e rușine

Pe tine, cred,…

Să nu-mi rupi bluza,( Doamne, fereşte!)

E scumpă foc şi alta n-am să-mi iau;
O floare-n dar, când dorul te topeşte,
Şi-atunci un ceai fierbinte am să-ţi dau.

La o cafea pe o terasă mică,
Vom povesti ce vise mai spoim;
Cănd vei privi cum luna se ridică,
Am să încerc cu tine-un half-taim.

M-atinge zborul, și sufletu-i inept

Un tremur lin îmi urcă și coboară

O frunză, galeș s-a lipit de piept,

În timp ce gândul meu la tine zboară;

În plinătate sunt ca o văpaie,

Cu limbile-i, ce-ating înaltul cer,

Și zilele ușor mi se despoaie,

În toamna asta, plină de mister;

Un fluture mai cheamă depărtarea,

Aripile-i au stele căzătoare;

Și stânca mai visează, încă, marea,

Așteaptă-mă, că îți urmez…

Toarnă-mi și mie, toamnă, un pahar,

Pe frunza ta să scriu din nou poeme;

Mi-a dat în fugă cineva în dar,

Un mic sărut, ciorchine de dileme…

De-atunci eu tac, iar ochii mei nătângi

Stau tot lipiți de cerul în albire;

Pe trupul meu, ca frunza mi-l alungi,

Ştiu că îl dai ofrandă la iubire...

Nu sta ascunsă-n miezul crud de nucă,

În aripile largi ai zorilor de brumă...

La focul ce prin tălpi uşor se urcă,

Pofteşte-mă,…

Nu îţi voi spune, noapte bună, iară

În mine s-a topit şi disperarea,

Timpul se scurge lin în călimară,

Iar visul şi-a pierdut de mult culoarea.

Se-aude plânsul surd al mării tulburi

Şi valul rece cu alt val se-adună,

Se-nalţă-n cer, sculptează hâde viduri,

De ce ţi-aş spune, iarăși, noapte bună?

Focul s-a stins, doar umbrele aprinse

 Adună fracţii fără numărător...

Te culc-acum, şi-n dimineţi nestinse,

Te voi…

Unde mi-e dorul

ce umbla de la tine la mine

de la mine la tine

pe frunze,  pe ploi

pe tremurul serii

pe gândul altoi?

s-o fi dus la munte, la mare

sau stă la vreun colţ

ca un hoţ

pândeşte vreo călătoare

cu doi metri de picioare

ce ştiu eu...

lumea e mare

totuşi aştept

dacă apare

am să-l îmbrac de sărbătoare

şi ţi-l trimit prin via mea

iar tu, în toamna asta aurie

să-i dai…

Sunt adâncul meu din mine,
Ce îl ştiu şi nu prea-l ştiu,
Ce-mi spune mereu de tine;
Şi-nţeleg că-i prea târziu.

Sunt tăcută la-ntrebarea
Are rost să mai aştept?
Cred că ai pierdut cărarea
Să te-aștept, ar fi nedrept...

Sunt poate doar o idee,
Ce-ai avut-o-n cap cândva,
Mă voi folosi de dânsa;
E puţin , dar e ceva!

eu voi veni... să mă aştepţi

pe fân cosit cu creţişoară;

mireasma lui, vârtej în gând,

să mă îmbete-n miez de vară.

să-mi spui poveşti cât poţi de lin,

cu început de primăvară;

pe greieri lasă-i să asculte

şi harpa ta, şi-a mea vioară.

şi aripi largi din umbra-ţi trenă

să decupez... din înălţime,

s-ascult tăcerile târzii,

ce se ascund în cuib la tine.

să nu mă laşi cumva să plec,

că nu-mi va fi…

Altar

m-am născut la a treia casă

şi umblu prin lume-aşa

cu

mândria mea.

nimic

şi nimeni

nu mi-o poate lua...

să te iubesc,

e prea banal

mai bine fac

„ce fac de mult”

Altar, din fiece-ţi cuvânt...

DECOR

De nuferi,…

M-ai sărutat, ah, ce sărut!

Cât un salariu mediu brut;

Şi-am hotărât, așa subit,

Să-mi iau concediu... la iubit.

Să plec aşa, hai-hui, spre zări,

Ca trenurile de prin gări,

Şi, după cum e al meu dor,

O iau fuguţa, la picior...

Să trec pe lângă-un maidanez,

Ca-ntr-un balet de titirez,

Şi-aşa, pornită-n lumea mare,

Să îi fac dorului cărare;

Că prea am fost cam fără minte,

De-am stat cu tine-aşa…