Orașul doarme anonim sub așternut de stele.

Luminile se domolesc în umbre efemere.

Sub felinar un trubadur și-a încheiat cântarea

Și luna țese fir de-argint să-i lumineze calea.

E liniște și simt pulsând a stelelor arteră.

Pe cer se-nvăluie confuz a nopților himeră.

Obscuritatea și-a întins aripile-n grădină

Și-ascunde șoaptele de dor rostite în surdină.

Strada se duce-n infinit și timpul se dilată

Și parcă…

Dimineața cântă cu tonalități ridicate.

își numără crezurile înflorite la fereastră,

aleargă desculță pe zarea plină de patimă,

până când pământul ia forma începutului.

Zorile au sânge albastru.

Își caută trenele pierdute în rondul de noapte

și-și numără aripile ascunse în podul palmei,

să le întindă la cea de a șaptea bătaie a inimii.

Fluturii de noapte învață să se-adape

lângă izvorul din ochii mei,

să…

Marea vine în dans la-ntâlnirea cu țărmul.

Valuri line se sparg cu lucire de jad.

Lumini tandre, turcoaz conturează misterul

Printre stele hoinare care-apar și-apoi ard.

Astă seară, iubite, umeri goi are luna,

Drum de taină își face printre astre și-apoi

Valu-i fură o rază și ne cântă pe struna

Unei vrăji ce aduce a iubire și-a noi.

Se alintă luceferi, aurora coboară

Și prezentul dispare într-un timp…

Am pornit-o așa, cu dimineața în ochi,

căutând răsăritul între două puncte cardinale.

Mă jucam cu toate luminile curcubeului,

stârnite de licuricii de peste noapte.

Căutam enigme pe fiecare culoare.

Mai ales rubinul îmi era drag,

acolo ascunsesem doi pui de flăcări și-acum le număram aripile.

Râdeam de amintirile altui veac,

ascunsă sub pălăria de paie.

Mă învăluiam în eșarfa de lumini,

ascultam simfonia…

Un curcubeu acvatic stă s-apună

S-au adunat din rai fluturi regali,

În zborul lor plăpând parcă răsună

Vioara din reciful de corali.

Au dat în pârg tăceri înfiorate,

Tu să le strângi pe marea ta de dor,

Să le răsfiri pe țărmuri dantelate

Și să așezi un val pe glezna lor.

Am să-ți ridic cetățile promise

Să lași apoi de pază, dacă poți,

Din ochi de cer furtunile aprinse

Și pescăruși albaștri pe la…

Știu, vei veni și vii de prea departe

Din țări uitate, scoase din decor,

Eu am să-mi pun eșarfe-nfiorate

Și-am să îmbrac cămașa ta de dor.

Când vei veni, adu-mi în palme marea

Nu ți-e ușor, dar cât de mult aș vrea

Pe undeva să-i lași în urmă sarea

Și s-o reverși aici, în lumea mea.

Adu-mi un val cu gust intens de algă,

Mirosul greu de-ocean încercănat,

Să nu-ți mai simt plecarea ca pe-o plagă

Sau…

Din palme mi-au crescut aripi,

îmi duc zborurile până sus, pe tâmpla cerului,

în căutarea veșniciei rotunde.

Am fost omul-cocor,

mi-am iubit libertățile,

asemenea cailor prinși în galopuri albastre,

la ora zorilor nărăvașe.

Am cumpănit asupra unor doruri cuminți

și am întins tăceri aerate

până la capătul lumii și înapoi,

către centrul inimii mele.

Sufeream de ploi versatile, cinice.

Le-am…

Ne-am jucat cu dragostea,

orbiți de lumina felinarelor de la periferia orașului.

Sentimentele luaseră forma șoldurilor necenzurate,

strivite de buze sărate.

Suspinele sunau a zaruri aruncate la ruletă,

în timp ce pasiunea își culcase obrazul pe pernă,

sub fierbințeala rotundă la colțuri.

Trupurile aveau culoarea iluziilor de-o noapte.

Viața în roșu e închisă între patru pereți,

fără acces la arterele…

În ziua-n care am uitat de mine

M-am rătăcit prin crângul de trifoi,

Am cercetat angoase în ruine

Și-am împățit pădurile la doi.

Când m-am decis să vin spre tine, iată,

S-au desfăcut pădurile în pârg,

Probabil că-nfloriser-altădată

Și-acum păreau să moară prea curând.

Și se făcea că duci în spate stele

Prin labirint de semne și culori

Și mă-ntrebam ce poți să faci cu ele,

De ce mureau…

E rondul de noapte în vechea cetate,

Un tropot se stinge în zloată și frig,

Corăbii morbide rămân ancorate

Sub farul letargic lucind sus, pe dig.

Un paznic de noapte rescrie-n poeme

Iubiri ne-nțelese, sfârșind prea curând,

Pescarii apatici, pe țărmuri boeme,

Se-aruncă în mare tăcuți, rând pe rând.

În forme ciudate se-ntind metereze,

Lumini spălăcite se plimbă sub zid,

Un murmur răzbate din trei cârciumi…

Văzduhul alb, cad umbre ca de ceară,

Oftaturi reci în ceruri se aud,

Nori resemnați o să aducă iară

Din polul Nord zăpezi la Polul Sud.

De-atâta alb, plâng apele-n lumină,

Se oglindesc în țărmul înghețat.

Un ger polar încearcă să se-abțină,

Și ninge iar profund și-alambicat.

Un aisberg cu trenă străvezie

S-a disipat pe câmpul lucitor.

Ținutul alb e ca o fantezie

Și-au înghețat vapoare în …

Se făcea că lumea era formată din două drepte paralele

și că-și ducea veacul după o constantă bine definită.

Nu se întâlnea plus cu plus și minus cu minus.

Debusolată,

lumea își căuta coordonatele,

oscila incoerent între plus și minus infinit.

Visa totuși că într-o zi va găsi generatoarea care să-i formeze suprafața perfectă,

pe care să așeze oamenii.

Sătul de mulțimea vidă, Dumnezeu a creat punctul,

iar  lumea…

Mai dă-mi doar o noapte cu tine

Atât aș mai vrea, dragul meu,

Ai iarăși valizele pline

Cu fluturi din alt alizeu.

Mai stai iar cu mine acasă,

Nu-mi spune din nou că nu-i timp.

Sămânța iubirii culeasă

Nu vezi c-a-nflorit în răstimp?

Să-nchidem mai bine fereastra,

Să tragem la geam stor de vânt,

Și-apoi să-ți pun pașii în glastra

Cu flori ancorate-n pământ.

Aș vrea s-amânăm…

Eu port și azi aceeași haină

De îngeri albi veniți din rai.

Pe-aripi de sare duc  în taină

Și cai, și fluturi, în alai.

S-adapă caii din fântâne

Cu muguri și nectar de ploi

Și lasă apa să-i îngâne

Cu voci din lumile de-apoi.

Doar fluturi triști, cu gust de rană

Ajung pe țărmuri unde nu-i

Un vameș orb să ceară vamă

Către grădina nimănui.

S-or rătăci, fără de vrere

Pe-un cer cu…

Hai să uităm de nopțile cu glezna frântă

ce ne-au șchiopătat un timp în palmă.

Să ascultăm culorile înlănțuindu-se într-un poem

însetat de infinituri ascunse în fire de nisip.

Să rătăcim sub cerul acesta indecis.

Privește-l:

Uneori se dezbracă de raze sparte de coșul lumii,

pierdute în labirinturi transparente.

Alteori își așează curcubeul pe umeri

și-și mână convoiul ploilor spre un alt fel de…

Să cad în cer.

Îngerii să îmi deschidă porți spre lumină.

Acolo să îmi așez tăcerile pe masă,

să pot auzi liniștea dospind cu freamăt de pâine.

Apoi să împletesc culori

și să ascult norii cum foșnesc, atunci când se ating de soare.

În jos să mă uit doar la tine,

să-ți văd ploile din ochi,

neliniștile galopând în cavalcada întrebărilor

și chemările ca niște furtuni albastre.

Nu întinde…

Sunt pasăre în zbor ce-și trage umbra

prin cenușă de lumină,

o lume corai

în care timpul închide pleoapele

și cântă la fluier

ultimele note ale unui sărut de demult.

Sunt ninsoare cu aromă de jar,

căzută ritmic peste întinderi neodihnite.

Dezleagă-mă de mine,

frânge punți de umbre verticale

și lasă-mă să ascult vrăjitorii de seară

citind în semne de ceară,

descifrând sensuri abstracte din ecouri…

Un fluture-a zburat din palma ta,

Nu l-ai vazut, dar ai simțit că doare.

Ducea pe-aripi de sare undeva

Un ritual de zboruri uimitoare.

Trăgea cu el eșarfele de foc

Din norii frânți pe ceruri de rugină

Și-a dispărut în umbra altui loc,

Să guste din potirul de lumină.

De-ai fi putut, l-ai fi oprit să stea.

I-ai fi cerut la mine să ajungă,

Și să reverse pe tăcerea mea

Oceanul tău de patimă și…

Vremea bate ora la care o luăm din nou de la capăt.

În orașul cu orizonturi posace,

primăvara falsează printre betoane condamnate la nemișcare.

Păsări negre – săruturi arse pe cumpăna cerului –

zboară spre locuri greșite,

mâncându-ne speranțele din palmă.

Ce mult mi-aș dori ploi albe

să spele caldarâmul de păcatele de peste iarnă.

La florăria din colț se vând flori cu mirosuri frânte.

O fată încearcă să deschidă…

A nins mult într-o zi, flori polare-n alai

Dantelau pe pământ o potecă spre rai.

Pași uitați pe zăpezi te-au adus lângă mine.

Mâna mea într-a ta îmi spunea că e bine.

Cai hoinari răscoleau libertățile-n noi,

Înhămați la calești cu perdele de ploi.

Îi simțeam ape vii, foc flămând în tăciune,

Prevestind evadări dintr-un loc fără nume.

N-am știut ce va fi, ce ninsori vor veni,

Câte ierni vom avea într-o singură…