Dacă dragostea ar fi ultimul capitol nescris

lasă-mă să fiu finalul

nu pune virgulă

după fiecare incertitudine

sunt lucruri dincolo de respirația noastră

de ce să ne risipim într-un singur poem

fără să așteptăm amurgul

să ni se așeze pe umeri

așa cum mi te-am imaginat

acum o mie de întrebări

când coboram în primăvara labirintului 

să te pictez ceasuri întregi

mai dă-mi un timp

înainte să scriem…

Cum să te strig din vârful muntelui

port ceaţa pe umeri

în loc de cafea amară

m-am ghemuit în coliba aceasta de lut

în miezul toamnei

te ascund de nopţile fragile

să nu mai întârzie pietrele

la ceas de taină

le dau drumul în ape repezi

să-mi fie versul 

lumina ivorie 

peste lumea haotică

şi suflet fără…

nu-l aștept pe moș crăciun

darurile mi-au fost deja împărțite

odată cu ursita

zilele trec anonime

forfotă și multe promisiuni în prag de sărbători

cel mai frumos Crăciun

cadouri copiilor cuminți

ambalaje scânteietoare

singura lumină care moare

pe chipul fiecăruia

e steaua pe care nici păstori

nici magi

n-o mai urmează

n-am fost niciodată atât de orbi.

*prezentul text e…

O să râzi, încă ninge!



Împărțim același spațiu

prea mic, spun eu

și ce dacă? zici tu,



eu plec pufnind în pătratul meu

unde plouă tot timpul

tu vii, îmi aduci bulgărele acesta imens

de zăpadă și mă tragi în triunghiul tău

în care a nins toată noaptea

pletele devin albe



poți să zbori…

cine ești de-mi ascuți gândurile

schițând apoi cu mine iarna

s-a depus în târziul zilei gheața

peste ochii noștri

cum aș vrea să fiu o radieră

să (mă) șterg din anotimp

aș vedea întâia oară

dimineața

ca pe o barcă

fără vâsle

să plutim nesperat

în ape tulburi.

10 Dec. 2013…

Pală de vânt. 

Peste mâinile bunicului

ultima ninsoare 

așterne nemurirea.



Călcâiul îngroapă-n zăpadă

timpul închis

Ochi dilatați aruncă

umbre în albul angelic.



Aproape de lună.

Vâr copilăria

în sânul stâng

alăptând amintirea

cu buze infantile

peste care…

Poți să mă îngropi într-o îmbrățișare

să nu mai știu 

unde încep diminețile

să fie o noapte peste toate gândurile

vorbește-mi despre oamenii

care cresc în noi

să ne chemăm cu alte nume

aș putea fi o elenă 

trec prin lume 

cu o singură vâslă

mă găsești atipică

și mă întrebi despre șevaletul

pe care-l duc cu mine

de ce vâslesc cu el

prin întuneric

uit că nu ți-am spus

câte răsărituri…

e ora la care copiii dorm

ghemuiți în pântecele poveștilor

mă întreb

dacă Dumnezeu a creat lumea

sprijinit pe-un vis de prunc

altfel de ce-am șchiopăta o viață

după sânul mamei

copiii cresc

brațele părinților

devin icoane peste timp

ora lor se pierde

un alt răstimp își curbează respirațiile

firul poveștii se rupe

rămași pe pod

încotro mergem...

(L-am văzut venind de…

Inima, acest spațiu obscur

fără linie și punct

se revarsă-n călimară - 

pete de poem…

Nu încerc să te scot din peretele inimii 

te-am așezat cu atâta migală

în nopțile fără har;

rareori,

când am vrut să te azvârl

poemul creștea în mine

sugrumându-mi voința,

să fiu poet fără muză 

e ca și când aș vrea să pictez un tablou

în arcadele memoriei

cu un singur sărut,

cum s-ar vedea răsăritul

fără strop de culoare în buzunar;

rămâi puntea mea

spre cuvântul nerostit…