Sufletul meu

nu-mi aparţine;

este al celor ce-mi sunteţi

aproape.

Trăieşte prin voi,

primeşte lumină

din ochii voştri,

căldura îmbrăţişărilor

şi sărutul buzelor.

Este conectat şi dependent

pentru totdeauna

la viaţa şi dragostea voastră.

Cred că are culorile curcubeului,

pentru ca v-aţi pictat pe el

trăirile.

Poartă în el bucurie

şi tristeţe,

linişti şi nelinişti.

Precum anotimpurile

trece…

Am privit spre oameni

şi am văzut durere,

tristeţe in ochi,

singurătate

şi neiubire.

Trecem nepăsători

pe lângă vieţi încătuşate

de neputinţe

fără să avem tăria

de a le vorbi.

Ne izolăm într-o altă lume,

scriem pe bloguri despre tot şi toate

dăm sfaturi de credinţă

şi de trăire…

Avem N prieteni pe facebook,

am devenit dependenţi de liku-rile lor

ca de mângâierile celor apropiaţi.

Comunicăm şi-i iubim…

Tristă este azi pădurea

A rămas fără veşminte,

Eu sunt astăzi ca şi dânsa

Răvăşită de cuvinte.

Ea - rănită de furtună

Şi de friguri şi de ploi,

Eu cuprinsă de răceala

Ce se lasă peste noi.

Păsări zgribulite zboară

Peste toţi copacii goi,

Noi ne zbatem să dispară

Focul dragostei din noi.

Unde eşti tu primavară

Să aduci frunza căzută?

Iară mie - bucuria

Şi iubirea…

Eu – substitut de iubire...

Credeam că sunt jumătate

din întregul nostru;

nu eram decât

restul împărţirii la trei.

În nopţi cu dor,

adormeam în speranţe,

mă înveleam cu promisiuni…

Cais neînflorit în primăvară

neroditor,

lipsit de zumzetul

albinelor ce-ar trebui

să-mi culegă polenul

din preaplinul inimii.

Floare fără rădacină,

trecătoare prin viaţă

ce s-ar usca la prima neudare

cu dragoste.

Pământ fără ploi,

uscat în arşiţa verii

şi cer fără curcubeu.

Mare fără de ţărm

şi fară de pescăruşi.

Copac desfunzit,

lipsit de iubirea

frunzei ce îl înveleşte

ca pe un copil înainte

de…

Toamna mea de azi,

acoperă-mi sub frunzişul galben

tristeţea din suflet;

să o faci încet să nu-o doară.

Pune-mi sub mantia ta ruginie

la putrezit

gândurile negre,

temerile

şi grijile de peste zi

ce mă tulbură

la vreme de seară;

Fă iarna să vină mai repede,

să viscolească şi să-şi aşeze

troienele de bucurie

ale colindătorilor;

să nu poată ieşi nici umbra lor

de sub ele.

Să le spele apoi

cu lumina vie…

Eu văd poezia ca pe o femeie;

zămislită din dorinţa şi dragostea

celui ce o compune.

Îi transmite trăiri,

sentimente,

înveşmântând-o în metaforele

sufletului.

Uneori este ca o adolescentă rebelă.

Dansează desculţă în miez de noapte

prin iarba cu rouă;

face să vibreaze inimi

în versu-i alb

şi respiră tinereţe.

Alteori  o doamnă

frumoasă,

misterioasă,

admirată de critici.

Îi aşează cunună de lauri,…

Am trimis inima să-mi caute

iubirile pierdute de ea;

din indiferenţă,

laşitate

sau prea mult orgoliu.

Să-mi cer iertare pentru

neiubire.

Am trimis dupa dimineţile

în care,

nu v-am acoperit cu o rouă

de cuvinte frumoase;

le-am lăsat

nespuse,

uscate

pe buzele mele.

Ar fi trebuit să vă spun

mereu, mereu

cât de mult vă iubesc

şi că nu pot trăi

fără voi.

Că viaţa mea stă

suspendată

de a…