PSALMUL APOCATASTAZEI

Sisif, și nu circarul, despre iubire spună,

Că minciunesc poeții-n polen pe-aripi de fluturi,

Dulcegărie roză, cu inimioare, lună,

Oftaturi de petale suflate-n așternuturi.

Să duci pe umeri teama că iarăși o vei pierde,

În norul suferinței cerșindu-ți curcubeul,

Și chiar o vorbă aspră de-a ei, să te dezmierde,

Precum în frigul lavrei când trece polieleul.

Luptând cu mine însumi,…

PSALMUL CE-A AJUNS CENUȘĂ

Prin ambiguitate apusul și superbul

Se spun, pe rând, ca-n basmul ondind pe solzul știucii.

Te-aștept cu masa goală, ca limpezimea cerbul,

Neînțeles cer verde pe cruce-n miezul nucii.

Tu-mi ești deopotrivă tot ce-mi lipsea la cină;

Nu simți că-mi este sete, rodit rubin de soare?

Și foamea mi-e flămândă de proaspăta-Ți lumină,

Tu, Primăvară-Dulce, de ce-n april se…

PSALM LA ÎNDELUNGA RĂBDARE-A IUBIRII

Sunt gara ce-altădată avea în față linii,

Nimic schimbat de vreme la țiglă și la geamuri,

Precum Cain de jertfă, n-am miel, ci doar ciulinii

Pe care-i iartă rozul croind epitalamuri.

Și Tu, la fel de singur? Cât m-ai strigat în noapte:

„Stai, nu dormi, măslinii ca pâine mă frământă,

Și-i frig, și-mi este frică de…

PSALM VINDECĂTOR DE TIMP

Chiar plinul din plinire e-un minus, de exemplu.

Nu soarele în Vineri Ți-a cugetat eclipsa?

De-i praf pe clanța ușii, și singur ești în templu,

Cerc aurit în juru-Ți, nu-mi simți alături lipsa?

Eu Îți zăresc în toate întredeschisul ușii,

Ești muntelui - urcușul, tristețe-n firul ierbii.

Să nu Te văd tragi iute perdelele pănușii,

Cresc cețuri peste iezer,din duhul lui  bând…

PSALM CÂND OCHIUL MEU OFTEAZĂ

De ce mereu prin altul răspunzi când Ți-aduc ruga?

E-n cetini grea dojană de-mi plângi pe sub rășină?

Nu-mi vezi lăstarii tineri? Nunti-i-ar buturuga,

Că Tu-i hrănești din vlaga irmosului de tină.

Când lacrima e ocnă nădejdea-n Tine-i țambra,

Vorbește-mi ca-n demultul  'naintea risipirii!

Tâlmaci adu-mi  la freamăt când cedrului scoți ambra,

Că mult mă-ntreb cum oare nu-Ți zboară…

De-nsămânțat păstrează, din toate, doar pe-acelea

Ce-i știu, cărării morții, prin bob însăilatul.

Rup de pe mine timpul, cum șerpii își rup pielea

Pe unde piatra mușcă-n amnar cu scăpăratul.

Ne vindecă nămolul ce-a fost mormânt de nufăr!

Ce ai de gând cu mine? Toți cedrii Tăi mă ceartă

Că văd în fiecare copac doar lemn de cufăr

În care ne vom duce spre fluviul fără hartă!

Bocească-mi Râul Nopții…