Nu-ţi bate-n ferestre o ploaie timidă!

E-adusă de vântul aceluiaşi dor.

Vezi? Iarăşi, povestea de vrajă avidă

Se scrie italic, pe-un cer incolor.

Se-aprind ghilimele în fraze de sete.

La capăt de noapte exclamă fântâni.

Licorni derutaţi se adună în cete

Pe-un câmp de-anagrame. Nu poţi să amâni

Întoarcerea lor înspre soare-răsare.

Mustrările-ar creşte prea dese în lut.

Opreşte furtuna cu stropi…

Cum dor atâtea şiruri de tăcere

Şi-atâtea aşteptări! Desculţă-n rai,

Cu spini de frig în orice adiere

Povestea noastră-i umbr-a ce ştiai.

Se deapănă greoi, din ghem de vise.

Când peste cap se dă are-ameţeli

Uită de încercări, de zări promise,

Se scrie-abrupt, pieziş, cu poticneli.

Cum să-ţi mai ningă liniştea pe tâmple

Sau să laşi urme albe-n miez de cânt

Când latr-a resemnare şi se…

N-am prins de sfoară niciun curcubeu

Până când cerul tău nu mi-a zâmbit!

Împătuream desprinderi şi mereu

Mă întorceam pe stânca de grafit

Ca să mă scriu cu paşi de răzgândiri

Pe fiecare drum pavat cu zbor.

Mi se mutase gerul în priviri

Şi-mi susura prin gânduri un izvor

De resemnări. La fiecare ceas

Câte-o culoare parcă se ştergea.

În nicio sete nu făceam popas,

Nicio  poveste nu mă…

Hai să plecăm acum din niciodată

Înspre un poate, agăţat de vise.

Să-ncetinim povestea înc-o dată

În luminişul verbelor promise.

Să prindem iarăşi fluturi de mirare

Şi-n lut de bucurie să-ncolţim

Ne mai lăsând cuvinte la-ntâmplare

În vântul de-nţeles. Să ne oprim

Şi să mutăm fereastra dinspre mâine

Înspre un astăzi fără aşteptări

Ca să-mpărţim cu zeii-aceeaşi pâine

Pe-un…

Mă bucur că te-ai vindecat de ploaie

Şi că ţi-ai şters zăpezile din minte,

Că-n anotimpul tău se întretaie

Alte culori şi alte simţăminte,

C-ai coborât în bernă ne-nsemnarea

Şi-ai şters cu gândul urmele privirii

Ce-ţi înflorea pe câmpuri disperarea

Şi-ţi scutura de zâmbet trandafirii.

Mă bucur că te-ai vindecat de beznă

Şi c-ai tivit cu stele iarăşi cerul

C-ai potrivit la drum alt joc de…

Te ancorez în portul ne-ntâmplării

Şi peste bord arunc tot ce ne-am spus.

Leg amintiri cu zimţi de malul mării

Pe care-am navigat, iubind nespus

Culoarea ta, în evul de-ncercare

Şi fiecare gest prin adieri

De gând înmiresmate de ardoare.

Acum, când ne-nconjoară doar tăceri

Şi ne dezmiardă vifore de teamă,

Punându-ne la colţ de vreme rea,

Când zâmbetele toate ne cer vamă

Şi n-aprind cu…

Să nu mă judeci de nu mă cunoşti

Şi nu îmi ştii cuprinsul de tumult!

E-aşa uşor cu tină să împroşti

Când eşti pe val şi navighezi de mult.

E-aşa uşor să tai câte-un lăstar

Dintr-o pădure care nu-i a ta

Şi să te rezemi singur de-un umbrar

Când arşiţa usucă. De vei sta

Doar o secundă, cumpănind tăcut

Ce laşi în urmă, câte năruiri

Vor prinde viaţă şi de ce un scut

De vis, nu e de-ajuns pentru…

Mă-ntreb: de ce îmi e aşa de teamă

Când nu te văd pe niciun drum de gând

Şi mă agăţ de zări ce se destramă

Cu braţe de rugină? Până când

Îmi vei lăsa surâsul s-aţipească

În cuib de vânt, fără de niciun rost?

E oare prea târziu ca să-şi găsească

În  lumea ta un sigur adăpost?

Şi iar mă-ntreb: de ce mi-e-aşa de toamnă

Când nu te văd pe niciun rând de zbor

Şi-atâta noapte parcă se răstoarnă

În ochii…

Tu mă ştii ca pe-o mare care vine din tine.

Eu te ştiu ca pe-un cântec, care-mi leagănă ploi.

Ce ne-aduce aproape? Ce-mpreună ne ţine?

O nuanţă de ţipăt, îmblânzită de noi.

Eu te ştiu ca pe-un foşnet înteţit în culoare.

Tu mă ştii ca pe-un zbucium, rotunjit de tăceri.

Ce ne scoate-n lumină? Ce listăm din mirare?

Doar un fir de risipă cu seninul de ieri.

Tu mă ştii ca pe-un zâmbet ce-nsoţeşte rumoarea.

Eu te ştiu…

Ţi-am scris şi ieri, îţi scriu şi azi un gând

Şi mâine de va fi-ţi voi scrie iar,

Să-ţi amintesc, cu fiecare rând

Iubirea noastră. De-o fi în zadar

Şi niciodată nu mă vei citi

La candela unei speranţe noi

Cu o privire care va zâmbi,

N-am să îmi cer cuvintele-napoi.

Pe-o prispă de tăceri voi aştepta

Ştergând de valuri oarbe-aceleaşi mări

Să te desprinzi, să uiţi că sunt a ta

Sau să te-ntorci…

Acum, chiar cred că drag îţi e doar drumul

Şi pietrele, ce-n ploi s-au rotunjit.

Am numărat popasuri, cu duiumul.

Doar în lumina mea, când te-ai oprit

Ca un nomad, cu visele-n spinare

Ai lăsat urme-n lutul unui gând?

Mi-ai amăgit amurgul cu-o schimbare.

Nu s-a produs. Când ai plecat râzând

Spre alte zări avare de-nţelesuri

Fără să-ntorci privirea înapoi

Am priceput, să ştii, că nu sunt sensuri

Spre…

Mă doare lipsa ta şi nu mi-e bine,

Dar nu te strig, iar paşii-i las pe drum

Să rătăcească încă. Fără tine

Mi-e dat să trec vâltorile de-acum.

Pe câmpuri cu lumină-ntâmplătoare

Nu cresc lăstari de cântec. Nici iubiri.

Nu se-nfiripă vise fără soare

Şi n-ai să vezi vreodată trandafiri

Smulgând vreun zâmbet zării istovite

Când prea devreme-i pentru întremări.

Încă mă doare lipsa ta, iubite,

Iar…

Îmi erai dimineaţă când ţi-eram înserare.

Doar în zarea iubirii mi-erai val, ţi-eram mare.

Inserasem în rânduri multă sete de tine,

Ancorasei apusul unei umbre străine.

Ţi-eram fum şi ispită într-o lume nebună,

Mi-erai ziuă şi noapte şi senin  şi furtună.

Înnodam între sensuri coborâri şi suişuri

Ne găseam adăposturi, ne pierdeam ascunzişuri.

Urmăream cavalcade în zăpada tăcerii,

Curcubeie desculţe prin livezile…

Spre tine m-am întors, copilărie,

Cu ochii altui cer, neobosit!

Săreai şotronu-n colb de veselie

Şi mă chemai. Pe loc m-ai molipsit.

Când mi-am mutat în raiul tău cireşii,

Surâsuri largi, instant s-au pârguit.

Pe chipul meu s-au oglindit expresii

Ce mă-nfloreau! De mult n-am mai simţit

Atât senin şi-atâta bucurie!

Din joacă-n joacă şi din vis în vis

Săream râzând, cu paşi de fantezie

Fiindcă trăiam…