Îmi curge nisipul în talpa de stele,

Prin şoapte astrale te caut mereu,

În zodii se scrie destinul din ele,

Când timpul se naşte şi trece prea greu.



În paşi iluzorii găsesc doar trecutul,

Mă-ndeamnă o lună, cenuşă de vânt,

Crâmpeie din ape m-adună, iar lutul

Mă curge în ceruri, se face cuvânt.



Mai arde nisipul, din lacrimi – strădanii,

Pământuri virgine succeadă-n zenit,

Mă văd în imagini... mai stăruie cranii

Prin visul…

Curând peste sat se volbură ceaţa,

În tolba cu îngeri... poveşti de demult,

Tălăngi se aud iar luna-i ca gheaţa,

Când turme coboară şi ceru-i tumult.

Adie un vânt călduţ de cu seară,

În ochii icoanei privesc în zadar,

Mă-ntorc resemnat la steaua polară, 

Când timpul e umbră şi ceru-i zidar.

Secunda-i cu spini, tăcută, deşartă...

Mă văd o fantasmă cu sufletu-mi nins;

Mirosul de brad mai bate la…

Doar pietrele din ape mai curg pe lutul lunii,

Când cerul se roteşte şi lasă loc furtunii,

Iar noaptea se topeşte în cenuşiu de stele...

Pământul m-adânceşte încetinit de ele.

Doar trupul din clepsidră se pierde în nisipuri,

Când timpul fără vârste îndoliază chipuri,

Şi trec în lumi abstracte, în veacul de uitare...

M-aşterne umbra morţii, cenuşă în altare.

Doar pietrele din ape mai plâng în albul zării,

Când…

Ce cauţi tu, străine, în nopţile cu stele...

Scânteile din ape, blestemul dus de ele;

În orizonturi, astăzi, găseşti acelaşi "dacă"

Şi toate-s cunoscute, necunoscute-s, iacă...

Istorii infinite împrăştiate-n dune

Găseşti la poarta vieţii; oricum... abstracţiune;

Iar din nemărginire se lasă nepăsarea,

Cuvântul risipi-vei... Descoperi-vei…

Mai cheamă ispita cuvinte din noi,

În ochi, răsăritul se scurge-n amiază,

Ne picură şoapte, ne picură goi...

În stropi de argint un clinchet aşază.

Ne cheamă ispita trecutului, azi -

Doar ploi întristate, ascunse-n catrene,

Pictează albastru, în umbre de brazi,

Fărâme de cer rămase-ntre gene.

Mai cheamă ispita destinele reci -

Mirifică-i toamna în clipa varvară,

O brumă aşterne pe frunze,-n…

Mi-am agăţat ploile de palme

cu lacrima unei toamne -

au devenit râuri,

şi tot curg prin mine de-atunci...

Nu udă câmpuri,

nu udă munţi,

nu udă copaci...

udă doar urmele mele

săpate în lut...

rădăcini ale altui copac,

ale altui munte,

ale altui câmp...

Motto: Ţie îţi las iubirea.

Când totul se va fi sfârşit,

o epopee din Homer,

din amintiri voi fi păşit,

în chip de înger efemer.

Când totul se va fi sfârşit,

voi fi o umbră, suflet blând,

iar chipul tău desăvârşit

l-aştern suav în trup, în gând.

Când totul se va fi sfârşit,

voi fi o lacrimă în zori,

să plâng în visul răvăşit;

o şoaptă spusă printre…

Motto: „Nu de moarte mă cutremur, ci de

             veşnicia ei.” (Al. Vlahuţă) 

Pe un secol de tăcere, astă lume se petrece

înspre ziua ce revine tot mai crudă, tot mai rece

şi se deapănă credinţe pe o muză nihilistă,

din abisuri - vechi hrisoave în Cuvântul ce Există.

Scrieri frânte, vorbe arse pe o soartă călătoare…

sfâşiate în destine, între slove,…

Nu mă lăsa piatra de lut

în veşnicia ta...

Atâtea ploi s-au ridicat în atele,

sprijinite de melci, să te arunce

în soare...

Le-a trebuit vântul,

un suflu de îngeri

cu case-n spinare,

şi nici atunci,

şi nici atunci...

Doar albele-ţi feţe

vor mai soarbe

scrumul secundei

în răstimpul altui timp,

pe un munte

de cochilii virgine...

tu, piatră de lut,

nu mă…

De n-ai fi fost, de n-aş fi fost...

Un ochi de umbră nevăzută,

O lacrimă de lut născută,…