A evadat? Dar ţi-au rămas piticii

Să-ţi joace rumba între sarsanale;

Prin iz de mici, din spaţii temporale,

Îţi scarpini odios buricu', Cici.

Acum priveşti în jurul dumitale

Şi ţi-ai dori să-i cauţi licuricii,

Să îi prestezi docil alte servicii

Bucătăresei, mirosind sarmale.

Şi stai aşa pierdut în aspra iarnă,

Îţi scrii c-un marker „beibi” pe veioză,

Priveşti apoi ştiuleţii prin…

Ce umbră mi-i noaptea în largi piruete,

Aşază pe ziduri paftaua-i geroasă,

Mai ard luminare în ceţuri şi lasă,

Din steiuri de gheaţă, funingini ascete.

Ce umbră mi-i noaptea şi-i plină-n regrete,

Bănuţi din arginturi sclipesc pe colină,

Doar stelele moscuri preling în răşină,

O cetină albă din vreascuri, poete.

Ce umbră mi-i noaptea în cozi de comete,

Când iarba suspină, mă strigă flămândă,

Pe-un ciúbăr,…

Statuia-şi smulge ochiul c-o unghie de ceară,                                             

Un ochi din infinitul rostogolit în sfere;

Secunda îl cufundă în vulva unei ere,

Închide în erete o mască mortuară.

Pătratul semn pe-aripă va desena iertare,

Cenuşa-i nisipie, în fulger s-o desprinde,

O lumina în stele, spasmodic le-o aprinde,

Din falusuri de piatră va construi altare.

În aer, un erete oniric…

- repostare -

O calpă tăcere apasă poveri;

Amarnice clipe vecernii alungă,

O toacă se-aude cum bate pe dungă

Şi sună un bucium a sfinte dureri.

O calpă tăcere apăsă poveri;

În rosturi de ceară mai plânge un clopot...

Un frate de cruce, cu glasu-i de şopot,

L-anină pe astăzi la ziua de ieri.

Proslavnică noapte coboară din bolţi;

Eresuri se-adapă strivite-n unghere,

Poem în altare…

      - repostare -

E Noaptea-Nvierii ce-aduce Lumină,

Îmi arde păcatul - agonică vreme,

O umbră se roagă, striveşte blesteme,

Se năruie cerul...

Pământu-i ruină.

O ceată de îngeri coboară-n atele,

Învăluie lutul în şoapta-i plăpândă,

Stigmat de cenuşă înlănţuie-n pândă,

Pe tălpile lunii, un vifor de stele.

E Noaptea-Nvierii! Se-nchină o rugă!

Pe rănile crucii sunt lacrimi,…

*

M-am lepădat de mine,

mi-am aruncat picioarele, trupul,

pielea... ochii nu,

i-am păstrat. I-am îngropat în pământ.

A crescut un peşte,

un peşte portocaliu, fără solzi;

îmi seamănă, sunt tot eu,

dar altfel;

picioarele-s mai lungi,

trupul mai subţire,

pielea străvezie;

locuiesc în nirvana.

**

M-am lepădat de mine,

mi-am aruncat picioarele, trupul,…

*

Ce e dincolo de sânge?

Infinitul, crucificat, mângâie tâmpla

soldatului;

deasupra cuvântului nerostit,

semnul crucii, tatuat în porii albi ai pielii;

pe trăgaciul puştii, mâna stângă bate în cuie

al şaptelea deget;

nu există geamăt, nu există strigăt

prins în cătare,

iar urmele, urmele adânci...

Ochii soldatului, descărnaţi de cuvinte,

rătăcesc în cerul oval,  

când ora…