Tornada minții învârte diamante, arareori,

iar cei aleși dețin multe carate

ce strălucesc și-mprăștie podoabe, deseori.

Sunt ”oblio” sau ”cap pătrat”,

poreclă ce în popor s-a dat minți-n exces,

caii putere ai lumii spre progres.

Îi vezi pe stradă și te crucești, rămâi uimit,

nu înțelegi, în urbe circul s-a aciuit?

Coțcașa îmbrăcare, răzleața coafură,

privirea lor pierdută în puncte depărtate

te fac să-i socotești cu mintea…

 Dezvelit un deal și-arată

creasta plină de noroi.

Latră câini bătuți de soartă

costelivi, cu blana plină

de mocirlă și gunoi.

Casele se-ntrec în lipsuri

fumuri cresc din doi în doi,

iar de stâlpii de la poartă

se agață, ca strigoi, chipuri

chinuite-ntruna, de oftat

și de nevoi.

Cată-n zare cu…

Mi-am pus în băț o bocceluță

c-un bob mărunt de dor și-o lacrimă de jale.

Am luat un ciur, apoi căușul lădoiului în care

bunicii mei cerneau sudoarea trudei pe ogoare.

Și fac un tur să văz avutul, puținul decimat,

sedus de sărăcia cu care s-a-nhăitat.

Muzeul lucrului trecut umblă ca o stafie

în vreme de stagnare, rozând tăcut,

speranța gândului de-mbelșugare.

Cu nod în gât și lacrimi de mânie

privesc în lung…

Se coace grâu-n Univers

și spice stau grămadă,

combina timpului așează

grăunțe în cămară.

Căluși cerești

în lucrul de-mblătire,

aruncă boabe aurii

în boltă spre rodire.

Furtuni năluce,

nebănuite legi,

le așează lângă stele,

iar orbitarea lină

dospește organisme

cu gândul…