Ochiul timpului

[Duort Anicu]

Timpul se simte-n pustie

confortabil ca-n palat,

nu oprește-a sa secundă,

nici la polul înghețat.

Naște-n față și îngroapă

trecutul îndepărtat,

e originea mobilă,

dar și sacul de-ngropat.

 

Toți îi pun pe aripi traiul,

zi de zi și ceas de ceas,

toate câte sunt în lume

i se-aciuiesc în pas.

Uriaș - fără de margini,

e stăpân în Univers,

el plutește precum fumul

și zboară în unic sens.

 

În zadar vrei să vezi timpul,

e concept universal,

traiul lui se scaldă-n tine,

îi ești pe viață vasal.

Simțul timpului e viul,

ochiul lui e-n conștient,

moartea globală-l ucide,

gândirea-l ține prezent.

 

Timpu-ntruna se-nnoiește,

schimbă moda, înflorește,

tu ești flacăra ce arde

pân’ se stinge o poveste.

De-ți pune timpul cunună

și te face genial,

îți dă șansa ca în lume

să ajungi al său rival.

[Amanda Spulber]

Mi-au plăcut aceste versuri

"toate câte sunt în lume
i se-aciuiesc în pas."
"traiul lui se scaldă-n tine,"
"tu ești flacăra ce arde
pân’ se stinge o poveste."

Și nu le-am înțeles pe ultimele patru.

[Grig Salvan]

Tema e generoasă și există în text formulări inspirate, dar și multe altele stângace, de începător. Dar încercările sunt promițătoare.

[Duort Anicu]

  Timpul negociază cu părinții intrarea urmașilor în scenă. Stabilesc originea(debutul) fiecăruia. Și, cum nu stă-n loc(are boala prezentului), începe să lase urme. Urma lui e-n viu, chiar și-n iarbă. Începe „Marea Trecere” - transformarea individuală. Cei care pot deschide sertarul cu amintiri pun ochelari timpului și-i văd opera. EFECTUL trecerii.

   Nu! Eternitatea și Genialitatea seamănă dar nu se-adună. Prima, folosid IQ_ul altora, pune lauri. Factorul lor comun, problemă delicată în matematică, este timpul. Cât se întinde depinde de rival.

   În fine, toate măriile, nu numai poeții, își au pălăriile. Fiecare după posibilitați. Nu am pretenții și nu sunt rivalul timpului. Salutare taică și noroc!( pălăria o flutur cu dreapta).

[Mihai Katin]

În zadar vrei să vezi timpul,...il  putem  vedea  ,este  pe  chipul nostru!

De-ți pune timpul cunună

și te face genial,

îți dă șansa ca în lume

să ajungi al său rival.....este  oarecum  paradoxala  aceasta  genialitate  pentru   ca  ar  presupune  ca  timpul  este  detinatorul   unui  IQ suprem!

cu  bine!

[Vasilisia Lazăr]

Tema trecerii timpului, o temă mult bătătorită de poeți de-a lungul vremii, dar nu aceasta este problema, fiecare exprimare poetică poate fi diferită și poate încânta în felul ei, însă exprimarea de aici e greoaie și anapoda. Sunt și câteva ruperi de ritm.