Gând mocnit *

Se scurge apa chioară din ciubere...

De unde vin și încotro mă duc,

De nu găsesc Cuvântul să-l traduc

Și-apoi să-l scot luminii la vedere?

Închis în mine, strâns de-un dor năuc,

- Ce-și vântură întreaga lui putere

Să lumineze vechile unghere, -

E semn că n-am pe unde s-o apuc.

Ce forțe mă strunesc, și-a câta oară -

Ca umbra prelungită peste vreme,

Gândul…

Fântâna Veacului

e-atâta mâl ascuns în noi, că, dacă

aș scotoci în timpul-antipod,

cu fiecare pas tot mai săracă

s-ar face punga dată s-o deznod;

tot mai puțină apă-ar da fântâna,

tăcerea s-ar întinde ca un val

atoateștiutor - strivind lumina

descătușată-n spațiul ancestral;

tot mai puternică ar fi arsura

pe ochii închiși - ca-n țarină de lut -

de frica iernii, ce închide…

Ești numai tu?                                                              

Zac clipele în comă

Pe treptele bastarde.

Le-nvolbură prezentul

Și mânios le arde.

Le vrei sucite-n clește

Și încrustate-n plombă

Dar clipele mirific

Și îndrăcit sucombă.

Să fie oare-acesta

Un semn pe-o cale mută?

Mai tremură privirea

Și clipa lung pierdută,

Și-n vatră stau să ardă

Pe…

De prin ántice coclauri

De prin ántice coclauri, ridicați cu osteneală,

Scoatem lumii adormite carapacea de sineală,

Val prin val trecând, cum vremea, dintr-un veac, într-o clipită,

Nu mai lasă nici o urmă de durere sau ispită.

Prinși în clește de un ornic ce se strânge și destinde,

Sprijinim Nemărginirea, făr'…