Ești numai tu?
Zac clipele în comă
Pe treptele bastarde.
Le-nvolbură prezentul
Și mânios le arde.
Le vrei sucite-n clește
Și încrustate-n plombă
Dar clipele mirific
Și îndrăcit sucombă.
Să fie oare-acesta
Un semn pe-o cale mută?
Mai tremură privirea
Și clipa lung pierdută,
Și-n vatră stau să ardă
Pe trepte-ngemănate.
Ești numai tu de vină,
Sau doar pe jumătate?
Adaugă un comentariu
Chris, mă bucur! Mulțumesc!
frumos, citit cu placere
Pentru Valeria Merca:
Mulțumesc!
Pentru dna Sofia Sincă:
Trăiri, acumulări, rememorări. Așa după cum e, de altfel, VIAȚA! Mulțumesc pentru comentariu!
Sinteză lirică a sentimentelor la un moment dat. Trăiri evocate de stările confuze ale momentului, meditație asupra neputinței de analiză a acestor trăiri.
O poezie cu multă trăire, cu nerv și asocieri de stări, bine alcătuită tehnic.
Am citit cu plăcere și am apreciat,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE