Gând mocnit *

Se scurge apa chioară din ciubere...

De unde vin și încotro mă duc,

De nu găsesc Cuvântul să-l traduc

Și-apoi să-l scot luminii la vedere?

Închis în mine, strâns de-un dor năuc,

- Ce-și vântură întreaga lui putere

Să lumineze vechile unghere, -

E semn că n-am pe unde s-o apuc.

Ce forțe mă strunesc, și-a câta oară -

Ca umbra prelungită peste vreme,

Gândul…

Fântâna Veacului

e-atâta mâl ascuns în noi, că, dacă

aș scotoci în timpul-antipod,

cu fiecare pas tot mai săracă

s-ar face punga dată s-o deznod;

tot mai puțină apă-ar da fântâna,

tăcerea s-ar întinde ca un val

atoateștiutor - strivind lumina

descătușată-n spațiul ancestral;

tot mai puternică ar fi arsura

pe ochii închiși - ca-n țarină de lut -

de frica iernii, ce închide…

Ești numai tu?                                                              

Zac clipele în comă

Pe treptele bastarde.

Le-nvolbură prezentul

Și mânios le arde.

Le vrei sucite-n clește

Și încrustate-n plombă

Dar clipele mirific

Și îndrăcit sucombă.

Să fie oare-acesta

Un semn pe-o cale mută?

Mai tremură privirea

Și clipa lung pierdută,

Și-n vatră stau să ardă

Pe…

De prin ántice coclauri

De prin ántice coclauri, ridicați cu osteneală,

Scoatem lumii adormite carapacea de sineală,

Val prin val trecând, cum vremea, dintr-un veac, într-o clipită,

Nu mai lasă nici o urmă de durere sau ispită.

Prinși în clește de un ornic ce se strânge și destinde,

Sprijinim Nemărginirea, făr'…

Cu fiecare pas

Cu fiecare pas pe care-l fac

Un cerc se mai încinge la copac,

O clipă se ascunde sub obroc,

Un vad se strânge ca să-mi facă loc.

Din cât, pe lume, fost-a să adun,

O umbră se mai ține de zăbun,

Un gând se despletește irosit

În căutarea fără de…

Bătea același vânt *                                    

Bătea același vânt, ca ani în urmă

- Premergător de antică baladă -

Când transhumant, ciobanul, lângă turmă,

Visa când noaptea-n văi dădea să cadă.

Era o disipare de lumină,

Străfulgerată peste guri de ape,

Ca-ntr-o delimitare carpatină,

Sortită-n timp prin timp să se adape.

Trecând prin ea cu tot ce-mi stă în cale

-…

Act de prezență*

Nu-i piatră să nu fie răsturnată,

Nu-i val nedestrămat de câte-un mal!

Lumina ferecată-ntr-un cristal

Sigur, cândva, va fi desferecată.

Din umbre nu poți face piedestal

Nici unei flori! Dar umbra te arată

Lumii cum ești… Lumina ție dată

Te face doar cu fapta ta egal.

Doar amăgirea scormone vorace…

Când dreptu-i strâmb, strâmbul…