Focul fiecărei zile de Octavio Paz

[gabriel cristea]

Lui Juan García Ponce

Ca și aerul
ce se-adună și se destramă
peste paginile geologiei,
pe masele planetare,
clădirile sale invizibile
- omul.

Limbajul său este doar un grăunte,
dar învăpăiat,
în palma spațiului.

Silabele sunt incandescențe.

De asemenea sunt plante:
rădăcinile lor
frâng tăcerea,
ramurile lor
construiesc sălașe-ale sunetelor.

Silabe:
se leagă și dezleagă,
se joacă
de-a potrivirea și nepotrivirea.

Silabe:
se rumenesc pe frunți
și-nfloresc pe buze.

Rădăcinile lor
beau întuneric, mănâncă lumină.

Graiuri:
arbori incandescenți
cu frunzare de ploi.

Vegetații de fulgere,
geometrii de ecouri:
pe foaia de hârtie
poezia se preface
ca o dimineață
în căușul nopții.

traducere - g.Cristea

El fuego de cada día

A Juan García Ponce

Como el aire
hace y deshace
sobre las páginas de la geología,
sobre las mesas planetarias,
sus invisibles edificios:
el hombre.

Su lenguaje es un grano apenas,
pero quemante,
en la palma del espacio.

Sílabas son incandescencias.

También son plantas:
sus raíces
fracturan el silencio,
sus ramas
construyen casas de sonidos.

Sílabas:
se enlazan y se desenlazan,
juegan
a las semejanzas y las desemejanzas.

Sílabas:
maduran en las frentes,
florecen en las bocas.

Sus raíces
beben noche, comen luz.

Lenguajes:
árboles incandescentes
de follajes de lluvias.

Vegetaciones de relámpagos,
geometrías de ecos:
sobre la hoja de papel
el poema se hace
como el día
sobre la palma del espacio.

[Amanda Spulber]

Prima și ultima strofă nu redau exact ideea din poezie, așa cred. Ar fi mai degrabă
"Precum aerul își ridică și își destramă (...) clădirile sale invizibile: omul"
Și "pe foaia de hârtie, poezia ia naștere precum ziua în palma spațiului". E o cosmogonie și trebuie spus că vorba de spațiu, chiar dacă și noaptea ar fi tot un spațiu al increatului. Nu e clar fără să se precizeze "spațiu". Așa văd. Dacă am zis o prostie, puteți să râdeți, dar am citit de câteva ori și tot la această concluzie am ajuns. :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc de popasul mexican, doamnă Amanda Spulber! :) Aici nu e vorba de-a râde de traducerea dumneavoastră, ci vorbim de percepții ce individualizează gândirea fiecărui traducător. Dacă citim traducerile lui Darie Novăceanu, un traducător de forță al liricii hispanice, s-ar putea să nu regăsim  în traducerile sale ceea ce percepem noi despre poezia lui Paz - și zic asta fără a mă compara câtuși de puțin cu maestrul. Și astfel de exemple sunt nenumărate, căci fiecare traducător are propria sa viziune și muzicalitate. Se vede că observația dumneavoastră are la bază interesul vizavi de poezia mexicană, ceea ce mă bucură și mă determină să mai postez din lirica latino-americană.  Vă invit totodată și pe dumneavoastră, dacă traduceți - ar fi o plăcere. Zi cu soare!