Tare-i bine la bunici!

[Elena Mititelu]

Tare-i bine la bunici!

 

Tare-i bine la bunici,,

Pe colnic, sus, în sătuc,

Mă joc ziua-ntregă-aici,

Cu dulăul meu – Haiduc!

 

Şi ascult cum toamna plânge,

Păsările ce-au plecat,

Când, în mici covoare-şi strânge,

Frunzele ce s-au uscat.

 

Din grădina ei frumoasă,

Buna şi-a dorit să-şi ia,

Toamna, ca s-o ducă-n casă,

Să n-o prindă iarna grea.

 

În odaia de curat,

A strâns mere arămii,

Iar la grindă-a agăţat,

Gutui, struguri aurii…

 

Cunoscând taina culorii,

Între geamuri a pus flori,

Când deschidem ochişorii,

Să ne surâdă în zori.

 

Roadele când îşi adună,

Bunii mei dragi, sănătoşi:

Mulţumescu-ţi, toamnă bună,

Strigă tare bucuroşi!!

 

[Chris]

Da, cel puţin strofa în care bunica îşi ia toamna în casă e splendidă, mi-o şi imaginez pe bunica printre tot felul de bunătăţi.

[Elena Mititelu]

Mihaela, cele mai frumoase trairi, amintiri...  sunt cele din copilarie! Ma bucur ca te-am intors in timp!

Pretuire,

Mihaela Popa a spus :

Doamne, Elena, mi-ai  dus sufletul,  prin copilărie, la bunici...

te îmbrăţişez

[Elena Mititelu]

Vezi, oriunde eram copii dar parca nimic nu are acel gust, acea aroma... chiar daca nu avea bunica termopan, pesane, parchet... nici bolnavi nu se aratau a fi...

Ma  bucur ca treci si apreciezi ceea ce fac cu scuze ca nu stiu ce are calculatorul meu, de cateva ore nu mai pot folosi diacriticile.

Cu mare drag,

Augusta Cristina Călin a spus :

Da, cel puţin strofa în care bunica îşi ia toamna în casă e splendidă, mi-o şi imaginez pe bunica printre tot felul de bunătăţi.