Pit şi Pet, doi pui de veveriţă, se ascund în adâncul scorburii de stejar. Prin aburii denşi ai nopţii se strecoară dimineaţa, când mama lor pleacă după hrană. Abia se cerne lumina prin călimara albastră, în timp ce micuţii îşi deschid ochii şi văd aşternută la picioare, o lume prea complicată pentru înţelegerea lor. Totuşi îşi scot capul din scorbură şi se strâmbă cu dezinvoltură la primele săgeţi galbene, trimise tocmai de bostanul acela mare, agăţat de cer. Razele călduţe le mângâie boticul umed dar şi blăniţa maro-sură iar ei mulţumiţi de starea lucrurilor, cască zgmotos, expirând ultimele picăţele de somn.

          -Oare când vine mămuca? – întreabă Pit, puiul mai mare, născut mai repede cu un sfert de oră.

          -Doar nu ţi-e foame, măi frăţioare?

          -Ba, am un cântecel în stomac! Nu-l auzi?

          -Să nu spui că-ţi cântă stomacul!

          -Ba da. Din când în când.

          -Uită-te, a ieşit coana ciocârlia să-şi  aranjeze penele, de ziua bună!

          -Şi mămuca nu mai vine.

          -Bufniţa îşi spune rugăciunea, apoi îşi înfoaie penele peste pleoape ca să doarmă mai adânc.

          -Dacă a stat de pază toată noaptea, trebuie să doarmă şi ea măcar ziua.

          -Cucuveaua ce munceşte acolo? Aaa, aeriseşte aşternutul.

          -Iar vecinii porumbei fac gimnastică de dimineaţă. Un-doi-trei, un-doi-trei.

          -Toţi fac ceva numai noi stăm pe loc, spune Pit cu reproş.

          -Doar ne-a spus mămuca s-o aşteptăm cuminţi.

          -Eu sunt cuminte dar chiar m-am plictisit! Hai să ieşim chiar un pic afară să cunoaştem şi noi lumea.

          -Sau lumea să ne cunoască pe noi...

          -Cum vrei frate dar nu strică să ne întindem oscioarele noastre amorţite.

          -Unde vrei să mergem, Pit?

          -Pe prima creangă, până la intersecţie.

          -Şi dacă vine vreo maşină?

          -Fii serios, măi Pet! Maşină pe creangă?!

          -Ştii foarte bine că vreau să am grijă de tine!

          -Nu te teme o să-ţi placă şi ţie un pic de aventură. Hai îndrăzneşte!

          -Ce anume? Îmi spui şi mie?

          -Nu te mai uita în jos că ameţeşti. Hai după mine!

          -Aşa departe?

          -Hai că sunt pe prima creangă şi de aici se vede strada!

          -Dar unde se duc oamenii?

          -La locul lor!

          -Cum adică? N-au dormit la locul lor?

          -Ba da, măi naivule ! La locul lor de muncă!

          -Aha, acum înţeleg. Dar nu înţeleg totuşi, de ce merg atât de grăbiţi şi fiecare în altă direcţie.

          -Nu ştii ce ne-a zis mămuca, oamenii se plimbă întruna că nu-şi găsesc locul nicăieri.

          -Dar câte locuri le trebuie oamenilor?

          -Mai mult decât multe!

          -Pentru ce?

          -Stai să numărăm: un loc de mâncat, un loc de dormit, un loc de muncit, un loc de plimbat, restul am uitat.

          -De aceea fug cât e ziua de mare?!

          -Desigur.

          -Şi noi de ce fugim?

          -Să ne găsim şi alte locuri!

          -Rostul nostru e s-o găsim pe mămuca!

Cerul se întunecă într-o clipită, umbre grele se aştern pe crengi, frunzele tremură în vântul rece, soarele se lasă învins de tunetul gălăgios şi se ascunde după nişte dealuri bătrâne. Fulgerul despică cerul, veveriţele se sperie, tot mai greu se ţin de crengile bătute de o ploaie repezită. Pit alunecă şi cade pe frunziş.

          -Peeeet! Unde eşti? Am căzut din copac! – anunţă frăţiorul necăjit.

          -Piiiiiit! Vin şi eu, nu te las singur în furtuna asta urâtă!

Când se regăsesc, se bucură nespus de mult şi cuprinşi laolaltă se ascund într-o crăpătură de pământ, acoperită cu frunze, care îi apără de frig. Timpul trece, se face întuneric ca smoala, apoi, peste mult timp, din nou se urcă bostanul râzând pe cer. Îndrăznesc şi ei să iasă din ascunzătoarea lor să exploreze locul pe sub copac. Se uită sus cu şovăială

amintindu-şi ce bine era în scorbură, cu mămuca lor. Ce mult e de atunci! – oftează micuţii cu amar.

          Nu fac bine doi paşi în stânga şi doi în dreapta, când se trezesc bot în bot cu o căţeluşă, cu pete mari albe pe spatele negru sau mai degrabă cu pete negre pe spatele alb... dar nu e timp de pierdut şi de socotit, instinctul le dictează să fugă cât mai repede dacă nu vor să fie mâncaţi de vii!

          -Ce faci Lady? Ce ai găsit, drăguţo? – întreabă o doamnă mai în vârstă care şi-a scos căţeluşa la o plimbare matinală. De ce scormoneşti pământul, ai dat de urma unui şoarece?

          -Aaa, acum înţeleg, uite doi puiuţi de veveriţă! Fantastic! Ce or fi cu ei aici pe pământ ?! De ce nu sunt în scorbura lor, cu mama lor? Poate au căzut ieri din copac, pe timpul furtunii şi nu ştiu să meargă înapoi! Lasă că noi vom avea grijă de ei.

Veveriţele cum dau de căldură între nişte haine moi, din plasa doamnei, adorm pe loc şi visează că ajung în casa unei femei cu suflet bun, care îi mângâie cu atâta dragoste. Când îşi deschid ochii, le e atât de bine încât cred în continuare că visează.

          -Iarăşi cântă stomacul meu, se plânge Pit cu voce tare.

          -Şi mie, frăţioare, ce vom face oare?

          -Lasă că vă alin eu foamea cu biberonul acesta cu lapte călduţ, le îndemna doamna cea bună.

          -Piiit, dar eu nu ştiu să beau din sticlă!

          -Dar nici eu, Pet! Poate murim de foame până ne întâlnim cu mămuca!

          -Nu puteţi să beţi din sticlă? Vai dar ar fi mare păcat de voi şi de viaţa voastră! Doamne, învaţă-mă să le pot ajuta! Sunt două fiinţe micuţe şi nevinovate, trebuie să existe o soluţie şi pentru ele!

Stând aşa în fotoliu, îngândurată, cu căţeluşa sătulă în stânga, cu puişorii slăbiţi de putere în braţe, privirea ei se îndreaptă spre pisică. Abia seara trecută născuse patru pui, dintre care doi s-au prăpădit imediat. Ce ar fi să încerc să-i pun puii de veveriţă să sugă de la pisica-mamă, doar ea are lapte din belşug?

          -Haideţi dragilor mei, poate laptele de pisică vă place mai mult decât laptele din biberon.

          Şi să vezi minune! Puii de veveriţă încep să sugă pe loc. Corpul cald al pisicii li se pare ceva nemaipomenit ca şi laptele ei, dealtfel. Mâncând, prind puteri şi parcă n-ar mai vrea să se despartă de mama lor adoptivă. Dar somnul dovedindu-se mai puternic, îi trimite în lumea viselor pe neobservate. Şi de acum încolo încă o lună de zile, n-au grija mâncării. Doamna cea bună îi duce zilnic pe balcon să ia o porţie zdravănă de soare. Se caţără peste tot ca nişte acrobaţi experimentaţi dar revin de fiecare dată în braţele pline de căldură ale doamnei.

          -M-am hotărât, zice doamna într-o zi însorită. A venit timpul să vă duc înapoi la stejarul din care aţi căzut. Cât aţi stat la mine, aţi crescut, v-aţi înzdrăvenit şi sunt convinsă că acum aveţi puterea necesară să vă urcaţi în înălţimea copacului. Acolo e de voi, de căţărat, de aventurat între crengi şi de căutat ghinzi împotriva foamei. Haideţi dragii mei puişori, la marea plimbare! Tu, Lady, du-te înainte să ne arăţi drumul, tu ştii cel mai bine la care stejar i-ai găsit pe ei.

          -Am sosit! Şi acum vă pun pe fiecare pe trunchiul stejarului, să vedem vă puteţi prinde de el fără să mai cădeţi? Aşa, dragii mei! Foarte bine! Îi mângâie pentru ultima dată pe blăniţă şi le dă drumul. Puii de veveriţă se uită încă o dată la doamna cea bună şi la Lady, care a găsit stejarul cu locuinţa lor, apoi ridicându-şi codiţele stufoase  spre soare, fug sus pe crengi, direct la scorbura lor din copilărie.

          -Vai, Pit, dar ce repede ştii să alergi, strigă Pet cu un pic de nemulţumire în glas.

          -Eu sunt mai sprinten decât tine, Pet, pare-mi-se că tu ai mâncat mai mult şi te-ai îngrăşat mai tare, dar hai că te aştept.

          -Unde aţi fost dragii mei ?!- s-a auzit dintr-o dată vocea mămucăi de pe creanga superioară.

          -Mămucă, mămucă, ce bine că te vedem! – se bucurau puii de veveriţă. Să ştii că nu ne mai ducem nicăieri fără tine! Cât de dor ne-a fost de tine!

          -Dar unde aţi fost dragii mei?- întreabă din nou veveriţa-mamă, mângâindu-şi puii regăsiţi, cu multă dragoste.

          -Hai cu noi, îi spune Pet, hai să-ţi arătăm ceva. În acest timp coboară toţi trei până la primele crengi ale stejarului.

          -Vezi, mămuco, pe doamna aceea cu un căţeluş negru cu pete albe?

          -Sau căţeluş alb cu pete negre, îl corectează Pit.

          -Da, o văd. Ce-i cu ea ?

          -Ea ne-a îngrijit după ce am căzut din copac!

          -O doamnă cu suflet bun !

          -Faceţi semn şi voi cu lăbuţele că doamna cea bună se uită la noi şi ne face şi ea cu mâna.

          -La revedere, doamnă dragă! Şi-ţi mulţumim din suflet! – strigă pe limba lor cele trei veveriţe.

Vizualizări: 179

Răspunsuri la Aceste Discuţii

O poveste foarte frumoasă pentru copii, plină de pilde şi învăţăminte. Cuprinde tot ce şi-ar dori micuţii cititori: inocenţă, sensibilitate, farmec... iar personificarea micilor necuvântătoare este superbă. Ai atins culmea imaginaţiei cu puii de veveriţă sugând la pisică... Se ştie cât de afurisită este felina, dar a ta este blândă, o adevărată doică.

Un scenariu bun de pus pe desene animate.

Felicitări pentru imaginaţia ta şi pentru faptul că poţi să fii copil!

Sofy

Impresionant comentariu, Sofy draga, ca de obicei. 

Preturirea mea,

Suzana

Irina, multumesc!

Da, este foarte dragalasa povestirea, am citit-o cu placere :))

Când aburii denşi ai nopţii se strecoară dimineaţa, - de aici cred ca ati omis un "prin" 

un rand mai jos mai aveti un "cand" - pentru a evita repetitia poate sa fie: abia se cerne lumina.... ca cei doi deschid ochii/sau alta varianta - parerea mea, autoarea decide ce si cum! :))) 

Cristina, mersi pentru sugestii si apreciere. Am rezolvat omisiunea si repetitia.

Suzana

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 20 minute în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 2 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 2 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 2 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 4 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 4 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Maria îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Monica Pester îi place postarea pe blog SONET LXXVII  (Mamă) a lui BOTICI GABRIELA
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 11 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 11 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor