Pedeapsa Zânei Măseluță

[Mihaela Hură]

Două zâne mititele

stau de vorbă între ele

și, tot dând din aripioare,

au uitat și să mai zboare.

Zice una : „Vrei să știi

Ce-am vorbit cu doi copii?”

„Tare-aș vrea să aflu-ndată

ce  poveste ai, surată.”

„Bine, hai să-ți povestesc :

când grăbeam să te-ntâlnesc,

un băiat și sora lui

se certau sub un gutui.

- Nu-i corect - striga Andrei -

să primești tu zece lei

pentr-un dinte-așa de mic.

Eu nu ți-aș fi dat nimic!

- Ba-i corect exact așa,

că nu-i dinte, e măsea -

se răstea la el Simina,

surioara cu pricina.

- Și ce dacă e măsea?

Tot nimica nu ți-aș da!

Nu-s de aur dinții tăi,

să primești atât pe ei.

- Dar când ție ți-au căzut

patru dinți anul trecut,

ți-a adus zâna cuminte

câte zece lei pe dinte.

- Fiindcă eu, cum știi prea bine,

sunt mai mare decât tine.

Și-apoi, surorile rele

n-au nevoie de măsele.

„Chiar așa vorbeau, surată? -

a-ntrebat zâna, mirată.”

„Chiar așa, zână bălaie

și s-au luat și la bătaie.”

„Vai de mine, draga mea,

n-am crezut așa ceva!

Pedepsește-i, soră, dragă,

altădat` să nu mai facă.”

„Nu-i nevoie, zău așa,

au fost pedepsiți deja :

Zâna bună Măseluță,

sora noastră cea drăguță,

pe loc s-a înfuriat,

în odaie le-a intrat

și, când dormeau năzdrăvanii,

le-a luat 'napoi toți banii.”