A fost odată undeva într-un oraş, undeva într-o ţară de pe acest pământ, un băieţel al nimănui, fără mamă, fără tată, fără rude, fără casă, singur singurel, pierdut într-o lume unde majoritatea copiilor aveau cămin, mamă, tată, prieteni şi trăiau în siguranţa şi căldura unei familii. Acest băieţel, ziua cerşea un bănuţ trecătorilor de pe stradă ca să-şi cumpere o pâine, iar noaptea căuta adăpost într-un beci părăsit unde împărţea locul cu câinii vagabonzi. Vara umbla aproape dezbrăcat iar când frigul venea, abia de se putea încălzi în hainele rupte şi ponosite luate din gunoaie. Era trist şi privea cu mirare la toţi copiii care mergeau pe lângă părinţii lor, îmbrăcaţi bine, hrăniţi bine, jucându-se cu jucării minunate. El nici nu visa să le atingă vreodată. Nu îndrăznea. Se aşeza la câte un colţ de stradă şi aştepta ca mila cuiva să-i picure la picioare un bănuţ. Vreme bună, vreme rea, vreme caldă, vreme rece, el stătea la câte un colţ de stradă şi aştepta. Câteodată pleca seara spre culcuşul lui fără niciun bănuţ. Adormea ascultându-şi foamea iar dimineaţa o lua de la capăt. Urmărea cu ochii lui trişti oamenii ce treceau pe lângă el implorându-i să-i dea ceva. Unii îi dădeau un bănuţ de-o pâine, alţii îl certau, unii îi dădeau poveţe, alţii îl izgoneau. Şi aşa zilele băiatului se scurgeau una după alta fără nicio speranţă.
Într-o zi însă, pe când copilul stătea la colţ de stradă cerşind un bănuţ, în dreptul lui se opri un bătrân cu barbă albă lungă, cu ochi aprinşi, a cărui faţă frumoasă exprima foarte multă blândeţe şi bunătate. Bătrânul nostru nu-i dădu copilului un bănuţ, ci îi dădu o bucată de lemn, cerându-i să cioplească o cană din ea. Băiatul o luă fără bucurie căci, nu putea cumpăra pâine pe ea şi-o puse în traista lui ponosită.
Trecură zilele şi copilul tot la acelaşi colţ de stradă cerşea bănuţul de-o pâine. Până când într-o zi ajungând în culcuşul lui fără niciun ban, îşi aduse aminte de bucata de lemn primită. A luat-o în mâini, a privit-o îndelung şi şi-a amintit ce-i spusese bătrânul cu faţa frumoasă. Atunci se apucă să
cioplească lemnul încercând să facă o cană. Nu mai făcuse niciodată aşa ceva. Dar văzu că lemnul nu era obişnuit. Parcă era fermecat şi la fiecare atingere a mâinilor îşi schimba forma până ce, deveni o frumoasă cană. Mult se minună băiatul de ceea ce făcuseră mâinile lui şi o mare bucurie îi umplu sufletul.
A doua zi, plecă vesel la colţ de stradă, aşeză cana lângă el şi privi cu ochi curioşi la trecători. Părea că nimeni nu observa că el a facut ceva cu mâinile lui, dar… bătrânul cu barbă albă lungă, apăru ca din senin în faţa băiatului şi iarăşi nu-i dădu niciun bănuţ. În schimb văzând cana cioplită de copil, îi spuse că-i dăruieşte harul de a face cu talent şi îndemânare orice obiect. Asta pentru că baiatul îi ascultase îndemnul. Şi astfel, bătrânul luă cana între palmele lui, îi spuse micuţului cerşetor să-şi pună şi el palmele pe cană şi rugă magia lemnului să treacă în mâinile copilului. Nici nu apucă bine să înţeleagă băiatul ce se întâmpla că, bătrânul dispăru ca şi cum n-ar fi fost. Uimit de ceea ce i se întâmplase, copilul luă cana care-i devenise foarte dragă şi plecă spre culcuşul lui. Nu mai era nefericit pentru că ştia că acum avea ceva de mare preţ, două mâini îndemânatice.
Următoarea zi se duse iar la colţ de stradă, aşeză cana lângă el şi aşteptând un bănuţ, privea la oamenii de pe stradă. Treceau mulţi pe lângă el, dar părea că nimeni nu-l vede până când, un tânăr se apropie de baiat şi cu mult interes privi cana făcută de el. Atât de mult îi plăcu, încât îl luă pe băiat de pe stradă, îl primi în casă şi-i dădu de lucru în atelierul lui.
De atunci n-a mai fost nevoie ca baiatul nostru să cerşească. Multe obiecte minunate au ieşit din mâinile lui îndemânatice, iar pe bătrânul cu barbă albă lungă, ce-i făcuse cel mai frumos dar din câte puteau fi, nu-l uită niciodată.
Cuvinte cheie :
O poveste educativă pentru copii şi nu numai! Felicitări!!
Multumesc frumos pentru semn.
Cu prietenie,
Elena Mititelu a spus :
O poveste educativă pentru copii şi nu numai! Felicitări!!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor