Fețele adevărului

 

          motto: „Adevărul este un fruct care nu trebuie cules decât atunci când este complet copt.” - Voltaire

 

          Umbrit de minciună și invadat de nimicnicia umană, adevărul se ascunde deseori la umbra firelor de iarbă. Nu ne interesează sau nu-l observăm? Se spune că sunt tot atâtea adevăruri câți oameni există. Posibil, dar... adevărul tău își mută pașii în minciună în drumul spre mine? Traiectoria adevărului pe axa existențială face popas în stațiile relativității. Zâmbește și merge mai departe cu discernământ, încercând să găsească calea spre plus infinit. Acolo îl așteaptă plin de prospețime și unicitate adevărul absolut. Poate că, într-o zi, prin curaj și negând minciuna, adevărul relativ se va intersecta cu cel absolut. Filozofic pare imposibil, însă capcanele unei realități debusolate poate împinge dorința gândului rațional la o călătorie în timp, într-un spațiu acum nedefinit, spre un punct fix.

          Încercând să resetăm adevărul, ca și cum ar fi calitatea unui om onest, observăm, raportându-l la aspectele cotidiene, atât calități, cât și defecte ale ideii de adevăr. Intercalăm cuvântul în gândirea și observația noastră apelând la un banal exercițiu de imaginație. De exemplu, să analizăm afirmația: Ești galben. E o constatare cromatică adevărată și atât? Dacă elementul care a observat nuanța s-a raportat la un dovleac, acesta n-ar avea motive de supărare. Repulsia dovleacului ar trebui să înmugurească doar atunci când gospodina vrea să-l... taie! În alte împrejurări, de ce l-ar deranja faptul că cineva-l arată cu degetul accentuând spre nuanța hainei? Altfel se pune problema când o persoană, trăgând de mânecă o altă ființă îi subliniază răspicat acesteia că-i galbenă. În acest caz, adevărul spus fără ocolișuri ar trebui să supere? Răspunsul, chiar dacă nu se ascunde în spatele unei bucurii, poate luneca ușor pe panta unui disconfort și poate determina un conflict. Cel galben încearcă să-i riposteze celuilalt că e... roșu! Și de aici până la declanșarea spontană a urii este doar un oftat. Tăcerea este eleganța adevărului care probează masca indiferenței.  

          Aruncând apatia în stânga noastră, mergem mai departe pe cărările analizei. Tocmai m-am împiedicat într-un melc și mi-a scăpat o jignire nevinovată: Ești prost! Melcul, nepăsător (și surd...), s-a ascuns totuși în cochilie după impactul cu talpa mea. Ce s-ar întâmpla dacă i-aș spune unui om că-i prost? Puțini ar încerca să afle de ce. Și mai puțini ar fi cei care mi-ar întoarce spatele surâzând. Pentru cei mulți, nervoși și răzbunători, adevărul ar trebui să edifice probe solide în spatele prepoziției pentru că. Defectul va fi remediat de inteligență. Demonstrarea adevărului în acest caz ajută prin curajul celui care a constatat și voința celui jignit. Dar ce ne facem atunci când adevărul, raportat la propoziția analizată, este negat. Mergem la tribunal? Constatările argumentate ar trebui să ia calea dialogului, însă de multe ori gândirea umană tinde spre haos, nicidecum spre o analiză echilibrată a defectului. Prostia urlă adeseori prin fapte și cuvinte, însă adevărul ca entitate abstractă nu poate controla acest aspect. 

          Deci, obiectiv sau subiectiv, adevărul trebuie raportat la ceva bine conturat în timp și spațiu. Să analizăm adevărul care există în propoziția: Frunza este verde. Dacă primăvara a plecat curând, lăsând loc surorii ei mai mare - vara, atunci adevărul este la el acasă. Însă dacă ne-a copleșit frigul și toamna grăbită ne face cu mâna, propoziția prezentată devine falsă. Și joaca cuvintelor raportate la antiteza adevărat-fals poate continua. Concluzionăm faptul că adevărul nu poate conviețui solitar, ci în comuniune cu multe elemente. Adevărul absolut este o dogmă greu de atins, însă adevărurile contextuale sunt prezente la tot pasul.

          Adevărul tău nu poate fi identic cu adevărul meu! Ființa umană în tumultoasa sa existență caută să se raporteze la un anumit adevăr, încercând să fugă de minciună, chiar dacă involuntar cochetează cu ea. Dacă vom reuși să aliniem la același numitor multiplele adevăruri individuale, vom reuși să-i dăruim adevărului strălucire, urcându-l pe o nouă treaptă.

          Pornind de la definiția clasică: „Adevărul e dumnezeirea omului liber.” – Maxim Gorki, putem sugera faptul că direcția adevărului tinde spre libertate, pace, liniște și iubire. Hrănindu-ne cu adevăr, oferim o șansă propriului nostru viitor.

 

Vizualizări: 226

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Țin să mulțumesc în mod special doamnei Sofy și Valeriei Merca care au acordat nota zece acestui eseu. 

După afișarea notelor acordate de membrii site-ului, realistă cum cred că sunt, mă vedeam pe podium, dar nu credeam că voi atinge treapta maximă.

Vă mulțumesc.

Felicitări, Dorina! La cât mai multe asemenea întâmplări fericite!

Îți mulțumesc, dragă Valeria.

Din nou felicitări, Dorina! 

Putea fi un cadou mai frumos de ziua mea? Două premii pe Însemne Culturale! Pentru mine e... mult, dar voi încerca să țin ștacheta ridicată.

Vă mulțumesc, doamnă Vasilisia, printre lacrimi de fericire.

Felicitări, Dorina!

Vă mulţumesc pentru urări!

Vă felicit pentru premii şi vă doresc La mulţi ani!

Sănătate şi numai bine!

Îți mulțumesc, dragă Gina.

Vă mulțumesc, doamnă Carmen, pentru gândurile pozitive.

Felicitări!

Felicitările mele, doamna Dorina Pop!

Vă mulțumesc, doamnă Nikol, pentru apreciere.

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Lui Mihaela Chitic i-a plăcut discuţia Labirintul verde - IV - a lui Emil Dumitru
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog pat de povești a lui gina zaharia
cu 3 ore în urmă
paparuz adrian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog " ajută-mă să nu dispar" a utilizatorului paparuz adrian
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Crucificat de poezie a lui Costel Zăgan
cu 12 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Balada celei plecate a utilizatorului Tudor Cicu
cu 13 ore în urmă
Lui Denisa Curea Popa i-a plăcut discuţia Sora mai mică (file de jurnal) a lui Giurgiu Silvia
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog " ajută-mă să nu dispar" a lui paparuz adrian
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Cântec îndepărtat a lui Tudor Cicu
ieri
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog androgeneză a lui paparuz adrian
ieri
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Cântec îndepărtat a lui Tudor Cicu
ieri
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog " ajută-mă să nu dispar" a lui paparuz adrian
ieri
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog pat de povești a lui gina zaharia
ieri
Denisa Curea Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Balada celei plecate a utilizatorului Tudor Cicu
ieri
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Balada celei plecate a lui Tudor Cicu
ieri
Utilizatorului Tudor Cicu îi place postarea pe blog Dragostea-i pe lista de supraviețuire a lui Costel Zăgan
ieri
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog pat de povești a utilizatorului gina zaharia
ieri
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog pat de povești a utilizatorului gina zaharia
ieri
Utilizatorului Tudor Cicu îi place postarea pe blog Crucificat de poezie a lui Costel Zăgan
ieri
Postare de log efectuată de Tudor Cicu
ieri

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor