Valetul de treflĂ
Loredana A. Stirbu
- E mort? Am întrebat-o speriată pe Liana, colega mea de cameră.
- De beat cu siguranță. Sarcasmul ei nu mă mai mira demult așa că nu am făcut altceva decît să mă uit la ea cum se așează tacticos cu țigara în gură vis - a- vis de el ca să îl studieze mai bine.
-M-am speriat îngrozitor, îți dai seama. Cînd am deschis ușa stătea în fața mea iar în secunda următoare mi-a picat în brațe ca un lemn. Oricum cred că a greșit și ușa.
-În viața mea nu am văzut om mai beat ca ăsta și am văzut destui. La noi la Poiana Mare lumea știe să se distreze.
-E din an cu mine. A mai venit în cămin la fetele de la 17 și odată la noi, dar și atunci a greșit ușa.
Ne uitam la el ca la o arătare nemaipomenită cum stătea așa întins pe patul Lianei fără să miște un mușchi. Era un mort frumos, îmbrăcat în haine scumpe.
-Cred că numai pantofii lui fac cît îmi dau ai mei acasă bani de cheltuială pe o lună, oftă înciudată. Mare nedreptate mai e și pe lumea asta. La unii Dumnezeu le bagă în sac cu tiru la alții cu penseta.
-Ai lui au fabrică de pantofi la Piatra Neamț. Așa am auzit. Ce facem cu el? Chemăm salvarea?
Deși era mai mică decît mine cu un an, Liana era mai înaltă cu un cap, olteanca mea cu temperament focos putea să fie de mare ajutor atunci cînd împrejurările o cereau. Fuma ca un turc și numai țigări fără filtru. Carpați, Mărășești și cîteodată mai punea mîna și pe Gitane. Gitane erau preferatele ei. Nu înțelegeam de ce fuma așa de mult, doar era studentă la sport.
-Păcat de băiatul ăsta că vine la matracucile alea de la 17. N-are nimic lasă-l să doarmă. Sper numa să nu sforăie.
Am așezat un pled pe el și ne-am culcat . Amîndouă în patul meu. Ne foiam încercînd să găsim o poziție convenabilă. Patul era prea îngust pentru două persoane și salteaua plină cu cocoloașe.
-Ai văzut, mi-a șoptit, acum poți să te lauzi că ți-a picat unu în brațe și asta fără să faci nimic. Așa deodată, pac!
Am rîs cu lacrimi. Spre dimineață m-am trezit cu o senzație de frig. Printre perdelele groase de catifea vișinie dîre de lumină pictau pereții. Părea să fie vreo 7. Liana dormea cu spatele la mine cu toată pătura adunată pe ea. Pînă și în somn era strîngătoare fata asta. Am oftat și mi-am aruncat privirea spre patul vecin. Petrecărețul vesel mă privea cu mirare. I-am zîmbit și i-am făcut semn să nu vorbească, nu voiam să o trezească pe Liana. Deși pînă la urmă nu era un pericol așa de mare. Fata asta putea dormi ceva de speriat.
M-a urmat în micuțul hol care ne servea de bucătărie și loc de luat masa.
-Vrei o cafea?
-Da, mulțumesc.
-Probabil vrei să știi cum ai ajuns aici? Cred că erai puțin amețit și ai încurcat ușile, apoi ai picat lat. Am băgat reșoul improvizat în priză, apoi am pus apa la fiert într-un ibric de inox și am adăugat cafeua. O linguriță cu vîrf la fiecare ceșcuță așa cum m-a învățat mamaia lui Cosmin de la 3.
-Ca să fiu sincer, nu țin minte prea multe detalii. Am băut dar nu țin minte să fi băut chiar atît de mult încît să nu mai știu de mine. Nu mi s-a mai întîmplat niciodată.Parcă am mers la baie, apoi ca un făcut s-a tăiat filmul. Regret că v-am deranjat.
-Plăcerea a fost de partea mea, nu cred că o să mi se mai întîmple așa ceva vreodată.
A plecat înainte să se trezească Liana și nu l-am mai văzut o vreme. Nu venea nici la cursuri în general. Avea bani să le cumpere.
După un timp am aflat de cursul de dans contemporan ținut la casa studentilor așa că mi-a venit ideea să mă înscriu. Am ales o piesă pe care să dansez , am repetat de cîteva ori și m-am prezentat la examen. După cîtva minute Mihai, șeful trupei mi-a spus că e ok am trecut testul. Repetițiile erau miercurea și vinerea de la 16,30. M-am împrietenit repede cu ceilalți, toți erau simpatici și iubeau dansul. Speram să dureze mai mult decît cursurile de yoga pe care le urmasem cîteva luni. La început am fost încîntată că îmi educ spiritul, apoi într-o bună zi am tras concluzia că nu îmi mai place și am renunțat.
Mihai îmi urmărea evoluția cu mult interes. Uneori cu prea mult, mă cicălea toată ziulica.
-Ești o floare Amelia, mișcarea trebuie să fie lină delicată. Ești o floare în vînt. Poate ar trebui să stai puțin într-o grădină să studiezi florile să le inspiri gingășia.
Mi-a spus întrega tiradă privindu-mă cu reproș.
- A...bine. Am să îl rog pe Matei să mă lase la el în balcon, mamaia lui colecționeaza cactuși.
Afară ploua, venise toamna. De la metrou am mers o stație pe jos prin ploaia măruntă mocănească. Cînd am ajuns la cămin eram udă ca un cîine plouat iar în pantofii mei din imitație de piele își făcuseră loc două lacuri glaciare.
Pe hol, lumina veiozei arata îmbietor pe sub ușă, mi-o și imaginam pe Liana cum mă așteaptă cu ceaiul făcut.
Am deschis ușa și apoi am încremenit. În fața mea olteanca și petrecărețul vesel jucau cărți. Pe dezbrăcate.
-Ia, hai mai iute. Închide ușa aia odată că mi-e frig. Nebunul ăsta joacă bine, am rămas numai în maieu si pantalonii de pijama.
Dacă mă uitam mai bine, amîndoi erau numai în maieu fără ciorapi în picioare, cocoțați pe patul meu. Alături pe jos erau aruncate o gramadă de haine. De surpriză abia am putut să bîngui.
-Ce mama dracului faceți?
-Dezmăț Amalia, hai si tu. Să moară de ciudă alea de la 17.
Înfășurată ca un eschimos în halat mă întorceam de la duș cînd în fața ușii am observat-o pe Virginia de la 14, sau mai bine zis Virginica așa cum se prezenta ea fluturînd din gene cînd apărea vreun purtător de pantaloni prin zonă. Asculta cu urechea lipită de ușă și era așa de absorbită că nu m-a auzit venind. Cînd i-am vorbit era să facă atac.
-Se aude bine? Dar mai bine nu sta pe hol că trage rau curentul, hai intră.
Sfioasă Virginica a băgat întîi nasul, restul capului si apoi făptura ei drăgălașă, blondă și feciorelnică.
A rămas și ea ca la dentist văzindu-i pe cei doi care fumau cocoțați pe pat. Erau în pauză.
I l-am prezentat pe musafirul nostru surîzînd.
-Oh, încîntată. Eu sunt Vir-Gi-nica, i-a spus privindu-l adînc în ochi.
Am pufnit și m-am dus să mă schimb. Lumea asta e nebună de legat!
Cuvinte cheie :
O întâmplare cu mesaj enigmatic, dar cu temă veselă, deşi parcă încrustează şi ceva dramatic. Întâmplare din studenţie, amuzantă, atractivă, frumos narată, unde chiar neajunsurile sunt redate comic.
O schiţă reuşită.
Am citit cu plăcere şi m-am amuzat.
Sofy
O scriere proaspătă, un crâmpei de viață(studențească) redat cu îndemânare. Îmi place stilul curat, limpede, condimentat cu umor. Am citit cu plăcere!
Cu prietenie,
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor