Urăsc toamna, deși, an de an, ca într-un ritual de autoflagelare, îi pândesc sosirea și-i aprind, mirată, felinarele gutuilor în pârg. Mi se pare că știu atât de multe despre această zdrențăroasă cochetă, încât nimic nu m-ar mai putea surprinde: ploi zgribulite-n maree de frunze, nori zdrăngănind cătușa cenușii, melancolii, tahicardii domolite-n penajul delicat al crizantemelor - flori pe care, habar n-am de ce, le asociez, dacă nu morții, cel puțin agoniei totale a bucuriei.
Urăsc toamna, toamna duhnind a gri în inimi așteptânde. toamna somnoroasă a firii, toamna veșnic flămândă ce dă iama în vibrația ierbii, în care și-a pitit arcușul ultimul greiere. Urăsc toamna, deși, multă vreme mi-a fost milă de victimele ei. Călcam pe lințoliul cărărilor istovite cu o melancolie sfioasă, întrebându-mă dacă, nu cumva, în literatura de sertar a vreunei stele disidente dintr-un univers paralel, nu există vreo baladă pe care o știe doar urletul deznădăjduit al frunzei: : nu-mi scutura Copacul, lăsă-mi ploaia ultimului bocet, și-ți voi închina, de-a pururi, gânguritul mugurilor noi.
*
Iubesc, totuși, vișinii desculți din fosta mahala a Cărămidarilor, șoptind, cu dicția înțeleaptă a împrimăvărării perpetue…
„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Sufletului nostru bucuros de moarte”*
și aștept plutirea lor, albă, cu „aripi ascuțite până la nori”.**
* Tudor Arghezi - „Niciodată toamna...”
** Nichita Stănescu - „Emoție de toamnă”
Cuvinte cheie :
Eu iubesc toamna deşi avem noi două (eu şi toamna), răfuielile noastre personale :). Chiar şi textul acesta e un motiv s-o iubesc :), îmi place "inimi aşteptânde" (după ele nu ar trebui virgulă?) şi îmi place şi balada, îmi aduce aminte de "... şi ţi-oi da tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte".
Cu drag,
Nikol
Chiar așa? De câte ori spui „nu” și ai dori să se înteleagă „da”. :))
Spui că urăști toamna... dar scrii atât de frumos despre ea, chiar dacă incriminând-o.
De fapt ai tot dreptul s-o urăști sau s-o iubești.
Dar eu am admirat ce ai scris!
Sofi
Nikol MerBreM a spus :
Eu iubesc toamna deşi avem noi două (eu şi toamna), răfuielile noastre personale :). Chiar şi textul acesta e un motiv s-o iubesc :), îmi place "inimi aşteptânde" (după ele nu ar trebui virgulă?) şi îmi place şi balada, îmi aduce aminte de "... şi ţi-oi da tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte".
Cu drag,
Nikol
Mulțumesc, Nikol!
„Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!” :)
Cu drag!
Mihaela Suciu a spus :
Chiar așa? De câte ori spui „nu” și ai dori să se înteleagă „da”. :))
Mulțumesc, Mihaela!
Răspunsul n-are nevoie de întrebare, ci doar de urechi ascultătoare. :))
Sofia Sincă a spus :
Spui că urăști toamna... dar scrii atât de frumos despre ea, chiar dacă incriminând-o.
De fapt ai tot dreptul s-o urăști sau s-o iubești.
Dar eu am admirat ce ai scris!
Sofi
Doamnă Sofi, urâm cu patimă doar ceea ce iubim. :) Calde mulțumiri pentru lectură și vorbă bună!
„ du-te-n casă, vine toamna
eu rămân să o aștept
este ultima mea toamnă
este ultimul meu drept” - Adrian Păunescu
bucuros de popas,
cu drag,
Paul
Superb, Ana!
„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă.”
Dolha Paul-Alexandru a spus :
„ du-te-n casă, vine toamna
eu rămân să o aștept
este ultima mea toamnă
este ultimul meu drept” - Adrian Păunescu
bucuros de popas,
cu drag,
Paul
Mulțumesc, Paul, pentru popas și evocare! :)
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :
Superb, Ana!
„Niciodată toamna nu fu mai frumoasă.”
Mulțumesc, doamna Lisia, pentru încurajări și vorbă bună! :)
comei > agoniei
Sunt vreo 7 greșeli de redactare...
Încântătoare... ură.
da Coza
comei > agoniei
Sunt vreo 7 greșeli de redactare...
Încântătoare... ură.
da Coza
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor