Strigăt de dor

[Giurgiu Silvia]

Mă aplec peste izvorul gândului sorbindu-i prospețimea până în tainițele sufletului, mă oglindesc mirată în oglinda unduioasă care-mi descompune chipul în curcubee ciudate, alcătuind imagini fantomatice din trăsăturile mele. Fruntea se sprijină ostenită de buza fântânii așteptând răbdătoare ochii rătăciți, care se aleargă unul pe celălalt prin prundișul viu colorat. Părul dezmiardă obrazul străveziu al apelor, măturându-le neliniștea. Pe obrazul drept poposește o frunză aurie, venită pe aripile vântului pribeag, să acopere obrăznicia gândurilor înecate în puritatea adâncurilor. Dorul meu își caută neobosit alinarea în tropotul enigmatic al Unicornului, născut din lumini și umbre. Brațele se întind să-l atingă, buzele îl sorb într-un sărut pătimaș iar ochii îl împodobesc cu diamantele limpezi ale sufletului, încoronându-l împărat peste vise și gânduri.
Mă ghemuiesc suspinându-mi legendele la picioarele lui, așternându-mi sufletul căpătâi, deschizând larg ochiul minții să-i admir frumusețea. Îi simt respirația înmiresmată încă, de ambrozia păscută în grădinile zeilor, o inspir cu nesaț, îndestulându-mi nevoile spiritului. Pe fruntea-i plină de stele strălucește divin promisiunea eternității, iar din cornul de argint se revarsă peste mine și timp cântecul magistral, compus de Fiicele Cerului, care se poate asculta doar odată în viață. Momentul meu a sosit, unic și sublim, plătit cu prisosință cu vise zădărnicite, lacrimi risipite pe căi singuratice, strigăte pierdute în nepăsarea anilor și doruri neostoite, semănate până la capătul lumii, pe care nu voi înceta să le adun, niciodată.
Constelațiile își acordă Lira fermecată, alinând rănile sângerânde ale lumii cu viersul fermecat al îngerilor. Inorogul se întoarce în grădinile zeilor, zburând pe raze de lună, risipind pulbere de stele peste umbrele tainice ale nopții, ducând cu sine o nouă poveste, pe care o va împărtăși zânelor surori. Dorul meu se înalță până la cer și tulbură armonia galaxiilor adormite.

[Mihaela Suciu]

Când dorul doare, e bine să ne regăsim licornul. Cornul lui, după cum spun legendele, are puteri miraculoase: vindecă bolile, curăță răul, dă viață.

Stroigătul dorului... ne tulbură! Îmbrățișări, Silvia!

[Mihaela Suciu]

O invitație:

https://www.youtube.com/watch?v=G_OLVLtToCE

[Ion Lazăr da Coza]

doar o dată în viaţă

Proză lirică - eşti pe o pojghiţă cam subţire de gheaţă.

da Coza