Slavă poetului şi fie-vă milă de el

[Ion Ifrim]

Prima dată l-am întâlnit la librăria Casa Cărţii din Buzău. Cred că aveam vreo 17 ani. Ţineam la subsuoară un Gheorghe Azap. N-am să uit niciodată privirile lui înduioşate. Era însoţit de un ins, probabil un politruc, un funcţionar obscur, jucându-şi cu acribie rolul de bodyguard, privind în stânga şi în dreapta, asigurând în felul acesta securitatea poetului. După ce ne-am îmbrăţişat (între timp presupusul politruc a plecat să-şi întocmească presupusul referat), m-a rugat să-l însoţesc până la tribunal, unde, sora lui, avea un proces. Poate că în acest moment, după ce poetul a traversat cele patruzeci de vămi, în tot atâtea zile, plătind cu banii (prezumtiva sumă de 50 de milioane - se înţelege vechi!), pe care Mircea Dinescu, prezent şi el la înmormântare, i-a strecurat discret în buzunarul repauzatului, a ajuns şi procesul lui pe rol, un înger grefier făcându-i rechizitoriul: «Doamne iar mi se întâmplă/ să stăm tâmplă lângă tâmplă/ năduşeala Ta divină/ mă-nlumină în lumină// vorba Ta e carnea lumii/ lunecă prin ea postumii:/ nenăscuţii, visătorii din bisericile florii…» Slavă poetului şi fie-vă milă de el, vorba magistrului Mihai Ursachi.

 

[Vasilisia Lazăr]

Superb omagiu, domnule Ifrim!

Pomenire şi pietate eternă poetului cununat cu Vrancea, naș spiritual fiindu-i Dumitru Pricop.

De la Alexandru Vlahuţă, nimeni n-a scris mai frumos şi mai adevărat despre Vrancea şi oamenii ei ca poetul Gheorghe Istrate: „A scrie despre Vrancea este o onoare care intimidează verbul şi, deopotrivă, peniţa. Vrancea este o stare de dor a celor care doresc să contemple eternităţi, pentru că ea este, cu adevărat, o eternitate: vie, activă şi tonică, al cărei puls răzbate din inima munţilor, din istoria şi tradiţiile care au personalizat-o în armonia neamului şi a lumii”.

Corect nu e Istrate?

[Sofia Sincă]

Slavă, cât universul în care a intrat, să fie! Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze în locul în care sunt toți artiștii noștri, grei! Garda de onoare s-a cam retras: poeți, actori, oameni de cultură...

Ce va fi Doamne de acum încolo?!

Cu deosebită pietate,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

„Slavă poetului!”, zic și eu.

da Coza