– Hai salut, măi Dane!
– O, ce surpriză, salut! răspunse Dan ridicându-şi ochii din ziarul pe care îl citea, bucurându-se vizibil la vederea unei mai vechi cunoştinţe Emil.
– Văd că ţi-ai schimbat maşina! Frumoasă! Frumoasă! Emil îşi plimbă mâna pe capota maşinii nou-nouţe ca şi când ar fi fost o coapsă de femeie!
– Mulţumesc, dar uite în loc să fiu bucuros sunt îngrijorat...
– De ce? Ai probleme cu ea?
– Nu, nu cu maşina, cu hoţii! Se dau spargeri în cartier. Acum două săptămâni i-au spart maşina vecinului de la zece. Eu încă n-o aveam pe-a mea. Am mai auzit de spargeri pe la alte blocuri şi văd că poliţia nu mişcă nimic! Am ajuns să nu mai dorm noaptea, mă trezesc buimac şi ies pe balcon să verific.
– Îmi pare rău, hai nu mai fi trist! îşi bătu prieteneşte pe umăr prietenul îngrijorat. Treci diseară pe la mine, am un sistem de protecţie foarte bun, ţi-l împrumut o perioadă dacă vrei!
** *
– Ia zi, Bubule, cum s-a întâmplat?
– Păi cum să se întâmple, dom’poliţist, eram la treabă...
– Erai la furat bă, aşa se numeşte ce faci tu, eu sunt la treabă, se răsti poliţistul.
– Păi să vedeţi, îşi reluă timid firul poveştii, am dovedit portiera, am intrat pe jumate să văd ce marfă e înăuntru, şi atunci s-a întâmplat: a apărut o fiară ca din iad şi m-a atacat, avea ochii roşii...
– Ochii roşii pe dreacu!
– Jur bre că aşa era. M-am trezit că sare pe mine ceva mare şi negru cu colţi uite aşa de mari – arătă cu degetele groase şi murdare o linie imaginară cam de zece centimetri. Şi când m-a prins, nu ştiu cât m-a ţinut aşa, cred că îmi sugea sângele, d’aia am şi leşinat. Bine că eram cu Norocel care m-a tras din gura fiarei!
Poliţistul îl privea pe omul înspăimântat din faţa lui – Tudor Ion zis Bubu, spărgător de maşini. Bănuise că el este unul dintre autorii spargerilor din cartier, îl recunoscuse după modus operandi. Cu toatea acestea, infractorul era întotdeauna cu un pas înainte. Se bucură că cineva îi venise de hac! Era plin de semne pe faţă, mâini şi avea gâtul bandajat – primise îngrijiri medicale. Îl prinsese bine fiara lăsându-i urme adânci, urme care-i vor aminti toată viaţa de riscurile meseriei pe care o practică. Cine ştie ce se întâmpla dacă vecinii alertaţi de gălăgie, împreună cu proprietarul maşinii care tocmai ieşise pe balcon să verifice, nu ar fi chemat poliţia.
– Aşa îţi trebuie bă Bubule! Scrie declaraţia, hai!
***
Şedea în poziţie perfectă. Când se apropie poliţistul, scoase pieptul în afară aşa cum îi stătea bine unui ciobănesc german.
– Ai făcut bine, băi băiatule bă, îi zise poliţistul punându-i mâna pe cap între urechile mari, ciulite. Ai făcut bine! Păcat că nu te putem angaja!
Cuvinte cheie :
N-avem dar vi-l putem da gratis! :)))))))))
george safir a spus :
Unde gasesc un ciobanesc din asta? Fie, il iau si pe gratis!
Imi cer scuze, logic era daca "hai sa fii bucuros"...atunci si "hai sa nu fii trist"
dar vad ca in forma negativa nu se mai pun doi de ii
imi cer scuze pt sugestia eronata
http://diacritica.wordpress.com/2009/08/19/sa-nu-fii-sau-sa-nu-fi/
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :
Corect este nu mai fi, cu un singur i, așa cum era scris de Augusta. A mai fost această problemă chiar zilele acestea. Poate că atunci când intervenim cu o corectură, ar trebui mai multă documentare. Zic și eu... :)
Fii! Nu fi!
http://diacritica.wordpress.com/2009/12/19/imperativul/
Suzana Deac a spus :– Erai la furat bă, aşa se numeşte ce faci tu, eu sunt la treabă, se răsti poliţistul... mi-a placut aceasta juxtapunere a valorilor.
– Îmi pare rău, hai nu mai fii trist!
Imi place numele asta de Bubu si descrierea personajului.
Cu angajarea e intradevar un cantec vechi si perpetuu...cand vrei sa-ti angajezi fiica cu medii excelente la o universitate de renume, se angajeaza tocmai dupa pile, cand vrei sa lupti pt cineva cu aptitudini reale, posturile se reduc subit si se infiinteaza fara sa stii, bineinteles. Nu va mai ametesc cu tertipurile societatii arhicunoscute. Astept, cred ca si dvs, sa vina timpul cand si competentele vor conta. Altfel nicio constructie nu poate rezista.
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor