6. Scrisoarea VI-a din străinătate

                                           

                                      Motto:

                                  “Lui Lungu i s-a arătat Dumnezeu azi noapte,

                                      A avut el o vedenie de-asta...

                                      Care-a-ntors tot satul cu curu-n sus”

                                                                    Marin Sorescu

 

   În vise (scria Coleridge), imaginile - pe care le reţinem în subconştient -, pot semnifica anumite impresii, despre care noi credem că, astăzi, ni se reaminteşte ce ni s-a întâmplat într-o viaţă anterioară, ori, ce ni se va întâmpla într-o altă viaţă, necunoscută, în care ne vom duce, cu toţii, cândva. Neliniştile, ameninţările, lucrurile ori exaltările noastre din vis vor trebui să aibă niscaiva semne de decriptat, pe lumea asta! Pentru că visele pot reflecta încercările noastre de a descoperi legături între amintiri și „necunoscuta” care va urma. Dar omului pesemne „îi trebuie un vis ca să suporte realitatea”, cum zicea Freud. Las și altora, plăcerea de a decripta visul meu din Viena. Mă aflam (în vis), în banca întâi, la şcoală, cu cine credeţi? Nimeni alţii decât soţii Ceauşescu. Al naibii vis, nu? El era îmbrăcat în costum închis. Părea tânăr. Ea, aflată în dreapta mea, era într-un costum tineresc, de vară, de culoare verde-deschis (ceva străveziu), cu părul castaniu, în bucle, lăsat până pe deasupra umerilor. Aveam cu toţii caietele deschise şi notam tot ce aşternea  pe tablă profesorul, care ne explica o teorie cu nişte radicali. Culmea! Mă simţeam mândru că eram întrebat, în continuu, de „tovarăşa”, care nu înţelegea demonstraţia. Dimineaţa, în loc să ne facem bagajele şi să plecăm mai departe spre Bratislava-Praga-Lepzig, fiul meu este sunat pe mobil, să se prezinte peste două zile la serviciu, din motive necunoscute. Aşa e când lucrezi la privat. Plecăm din Viena, înapoi, spre Budapesta, pe 23 oct la orele 11,15. Aproape de ieşire, spre graniţa cu Ungaria, suntem traşi pe dreapta de un echipaj al poliţiei, care, brusc, ne iese înainte, la cca 500 m de graniţă. Motivul: pe autostrada cu trei benzi de circulaţie, limita de viteză, la un moment dat, era 80 km la oră, iar noi am avut (chipurile!?) cca 111. I-am explicat poliţistului că nu avea de unde să mă vadă, deoarece rulam după un vehicul înmatriculat în Austria, că nu avea cum să ne surprindă tocmai pe noi la viteza asta, din moment ce, celuilalt i se dăduse liber, să treacă mai departe. „Am văzut eu”, ne-a spus poliţistul în limba lui rigidă. Cu nebunii, care au făcut cândva doar patru clase şi de aceea se fac poliţişti, e bine să nu te pui. Au fost, pesemne, urechiaţi la rândul lor, încă din şcoală. De, prostul nu trebuia lăsat repetent? Şi, uite-l, acum, repezindu-se la gâtul altora şi arătându-şi muşchii.  Plătim amenda de 30 euro cerută, dar, arătându-i bancnota de 50 euro, începe să ridice suma amenzii. I-o smulg din mână, spunându-i că sunt gata să mergem „ţuriuk nach Wien ţum Konsulat”. Ridică vocea, spunând că îmi poate confisca GPS. Îi fac semn să-l ia, dacă asta îl face fericit şi victorios, iar eu să plec neamendat. „Ist gut?” Nu, nu e bine, zice el. Atunci îi fac semn, hai să nu ne ţigănim pe autostradă, ia-ţi partea şi am plecat, punctând, că pe viitor o să ocolesc Austria. Renunţă şi ne taie amenda de 30 euro. Îmi întinde chitanţa, şi înţeleg din limba lui că şi el doreşte să nu-i mai vizităm. Ce dracu să-i mai zici unuia cu patru clase care te ia şi drept ţigan? La radio tocmai cânta Rihana, şlagărul ei „Man down”. Aş fi vrut să-l dau mai tare, să audă şi poliţistul, în special să audă refrenul: „Cremenal... cremenal!”. Și mă gândesc că visul avut reprezintă o punte de legătură între unele aspecte care îmi scapă. Să-i încerc, visului meu, o interpretare e ca și cum aș așerga după vânt ca să-i prind umbra. Mă gândesc și la ce spunea Cioran: „În Europa, fericirea se termină la Viena. Mai departe, nenorocire peste nenorocire, dintotdeauna”. Occidentul, o putreziciune cu miros frumos, cum ni se spunea în comunism, rămâne totuşi un semn mare  de întrebare, pentru toate îndoielile mele. În drum spre Budapesta, vizităm Balatonul, trecând prin Veszprem. Mai exact, lacul Balaton. Ne oprim în oraşul Balaton kenese, apoi în Söfök. Balatonul pare marea lor. De fapt, nu-i decât un lac întins, de apă dulce, situat între dealuri. Orăşelele, înşirate de o parte şi alta a lacului, sunt gen staţiunile noastre de la malul mării: Costineşti... etc. În Budapesta, facem ultimul popas, de o noapte, înainte de a pleca spre ţară. Găsim un hotel (altul decât cel de la sosire), cu nişte condiţii excelente,  la un preţ bun. De altfel, preţurile produselor, cumpărate în market-uri, sunt identice cu ale noastre. Bem bere la o terasă-bar cu 450 HUF (cca 1,5 euro). Comparaţi cu preţul berii băute la Viena (3,8 euro) şi vom înţelege cu toţii, câte ceva. Cu preţurile se pare că suntem în Europa, cu salariile, însă, mai prin ghetourile Europei. Budapesta ne-ar fi dezvăluit şi alte minunăţii: parcul uluitor cu fântâna vorbitoare din insula Margit, cetatea (interiorul) Budei, peşterile din Gellert cu băile termale, parcul cu statui, castelul Gödöllö – unde, poposea, în trecere, şi Franz Iosif cu soţia, Sisi... Asta, doar dacă am mai fi stat o zi, două. Ne întoarcem în ţară prin Szeged (plouă tot drumul, înaintăm greu), trecem apoi podul peste Tisa, spre Nădlac, şi, prin Arad-Deva-Orăştie-Sibiu-Piteşti, ajungem, la ora 0240, acasă, la fiul meu, în Bucureşti. Ultimele gânduri care-mi vin, după atâta drum şi oboseală, sunt: În ţara mea nu plouă/Dar nici soare nu-i/Ce bucurie să ajungi acasă!/Îmi las stiloul şi-l agăţ în cui.  

 

 

                                            Sfârșit

Vizualizări: 88

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Ce simpatic final de călătorie! Tudore, ca să scapi de polițiști poți vizita Viena cu trenul, acum ce să zic, cum ți-o fi norocul, că și ăsta are clase puține. :)

Mihaela: mă bucur dacă ți-am „furat” un surâs. Mulțumesc pentru comentariile făcute la fiecare popas.

Mă bucur că ai putut încheia cu un catren patriotic, cu mândria de român.

Așa se întâmplă... dacă ești în occident e bine să nu vorbești limba română, dacă poți vorbi altă limbă, printre altele. Aici oricum nu vă puteați feri că era înmatricularea mașinii. Am simțit-o pe pielea mea de câteva ori. Nu știu ce or avea cu noi?! Să fi trăit și ei 50 de ani de comunism, de marginalizare politică și socială într-o confluență geografică ostilă... și atunci am mai vorbi. Vina noastră a fost mică, la fel ca și întinderea suprafeței geografice a țării. Dar cui să-i spui? - vorba ta. Unui germanofil incult? Cică, Angela Merkel a fost întrebată cum s-a educat germanul și a răspuns: bătându-l 100 de ani.

Da' și ăștia... soții Ceaușescu, păguboși au fost în vis, domnule! :)))

Am citit cu deosebită plăcere și am apreciat,

Sofi

Doamna Sofia: Acolo am învățat că nimic nu se explică de la sine, nimic nu se dovedește a fi perfect în lume, dar totul se explică sub pana celui care scrie. Mulțumesc de comentariu. Ca întotdeauna, plin de gânduri boltite în lecturi și senzația de îngrămădiri ale vremii, unde timpul e mereu un suiș către cititor. Cu drag!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 14 minute în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 28 minute în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 8 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 10 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 11 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 12 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 12 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 12 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 12 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 12 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 12 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor