Să hie ș-o răgălie!

[Mihaela Suciu]

– Aveți muză? Nici eu! Vreți să ne amuzăm? Dacă da, luați o coala albă și scrieți corect: Dictare! Sunteți pregătiți?... Foarte bine! Să vedem cum vă descurcați. Exercițiu de înviorare! Să curgă cerneala, deci (cineva îmi șoptește: „Fără deci!”) e doar „dictare”.

     În fiecare dimineață, sărută-mi chipul de lut și ia-mă-n brațe să uit să plâng... Răsfiră-mi părul să te acopăr, întoarce-mi gândul să te descopăr, vino la sân să-ți fiu idee. Înalță-mă! dacă n-a fost să-ți fiu... Vă rog! Doar în gând, rima. (O, Doamne, ce mare fîsss!) Urmează alineat:

    În grădină, sub o frunză, două gângănii, amice de-o viață, își beau cafeaua. Începe gâlceva: „Eu îs mare, mvaaai, tu! – mică.” „Ba nu! Eu îs mare, tu ești mică.” Ba nu! Ba da!... Obosită, una soarbe un pic de licoare, să-i vină glasul, se însorește și zice: „Fato! Ce zi frumoasă, ce gâdilitură... Și florile râd înflorind! Uite!”... (Iaca, fleoşc! Ce de petale cad!) Un citat:

     „Fericiți cei ce beau din căușul palmelor muncite! Duhul se revarsă în mirul acestor mâini și munca lor e nectar pentru toți cutreierătorii însetați!” (Mă lași cu filozofiile?!) Continuăm? De la capăt:

     În gări, călătorii vin și pleacă, pe străzi pietonii se încalecă, șoferii „bagă” viteză și timpul aleargă-aleargă să prindă afurisita de viață care fuge să bată filmul din care a ieșit vrăjitorul care dorea să facă din oameni, zei!  (Povestea lui „care”?... Hai, spune!) Vrăjitorul coborâse în lume, să facă o „minunată” minune... borșul zeilor! Se uită în dreapta, se uită în stânga, sus și jos, apoi, la unul ce kugetă pe telefon: Acolo, I sus! Aici, I jos! - la semafor. De atâta „i”-uri, foială, i se încrucișează ochii și se uită drept chiorâș: „Unde viermuiți, muritorilor? Na, luați ambrozie! Ghiftuiți-vă! E gratis!” O zână gustă: „Mmm, ce bună! Like!” Un zmeu-paralel: „Azi, nu ți-a ieșit vrăjeala!” Alți gură-cască: „Nene, ne spui și nouă rețeta?”... Miracolul a ținut doar o zi de haleală! și spre seară, fericiții s-au risipit pe la casele lor, mai săraci cu duhul dar adormiți cu burțile pline, chiorăind. (Chioor-chioor!) Ultimul paragraf:

     În praful înserării ce se lasă lin, numai mobila scârțâie reumatic. (Scââârț!) Noaptea o unge cu nămol smolit să-i treacă durerea și pe sub poalele ei, pitit, un huhurez începe a cânta noua sa creație. (Hai, zi! Păsărică mută-ți cuibul... lângă cucul meu...) Ironia scoate un canin la iveală, colțul rânjește încolțind, crește și când să explodeze: „Măi, artistule, tacă-ți clonțul!”... „Pleosc!” – o lovitură, drept în gură. Un happy end o ridică, o scutură și-o trimite la dentistul știrb; un om! care în dărnicia lui, implantează proprii „lui” dinți și-și face creștinește cruce: „Năvoia ei dă viață... Tulai, mare ță scena!... Zic și io, așe, dară n-o omor, Mnezăule! No, facă-se voia Ta! Să hie ș-o răgălie!”

– Gata! Arătați hârtiile...

     Ce mândrețe! Cea mai grozavă lucrare, dintr-o suflare! Se flutură și se gudură, în fața tuturor, pe sub nas, să se vadă, cum pe o foaie curată, fără ștersături, corect și caligrafic, tronează un singur cuvânt (că asta s-a cerut, din început):

Dictare

(Ce tare, ce tare!)

– Măi, unde ești, mă, tinerelule?!... O! Ai plecat în Banat, la editură, să-ți vadă și ăia „fruncea”? Păcat! Urma dicția: „Un cocostârc s-a dus la descocostârcărie, unde se descocostârcăreau și alți cocostârci nedescocostârcăriți, ca să se descocostârcărească de cocostârcăria lui.”

     În fine! N-am cu cine, ne despart atâtea mile... Dă-mi să beau, să cânt: „Mărine,...” Da, aia lui Tudor... Cine știe? Poate, mă bâzâie vreo muză...

 

 

[Ioniţă Gabriela]

mda! nici tu n-ai muză!...să am şi eu asemenea lipsă de muză, n-aş zice ba! DELICIOASĂ! DE-LI-CIOA-SĂĂĂ!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc! E bine să ne amuzăm, Gabriela, cu sau fără muză, omul zidește dacă vrea! Mă bucur că ți-a plăcut, delicioasă sau nu, viața își continuă drumul și ce frumoasă e călătoria chiar dacă sunt obstacole! Să ne bucurăm de susținere, de faptul că suntem aici și acum, mâine vom vedea...


Ioniţă Gabriela a spus :

mda! nici tu n-ai muză!...să am şi eu asemenea lipsă de muză, n-aş zice ba! DELICIOASĂ! DE-LI-CIOA-SĂĂĂ!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Mara! Inimile noastre vor fi mereu împreună. Te-am avut la început de drum și eu nu uit prietenia ta. Reverență!

[Ion Lazăr da Coza]

Sturlubatică! Proza? Autoarea? Risc un răspuns - amândouă!

 da Coza

[Dolha Paul-Alexandru]

am ramas cu mainile muncite din care apa are gustul cel mai bun, si-ar mai fi si alte maini din care apa si-ar dori sa curga si buzele sa le primeasca.

imaginea dentistului stirb, dumnezeiasca, in piesa  de teatru`Zamolxe mister pagan` a lui Lucian Blaga, Dumnezeu e Marele Orb care are nevoie de noi sa-l tinem de mana sa-l ducem prin lume :)

Cu mare drag,

Paul

[Mihaela Suciu]

În casa mea, da Coza ai „poliță de asigurare” pentru toate riscurile!

Ion Lazăr da Coza a spus :

Sturlubatică! Proza? Autoarea? Risc un răspuns - amândouă!

 da Coza

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc, Paul! O fi Dumnezeu Marele Orb dar nu-i și chior. :) (altceva nu mi-a venit în minte,
mergem înainte! - unii cu, alții fără de El.)

Dolha Paul-Alexandru a spus :

am ramas cu mainile muncite din care apa are gustul cel mai bun, si-ar mai fi si alte maini din care apa si-ar dori sa curga si buzele sa le primeasca.

imaginea dentistului stirb, dumnezeiasca, in piesa  de teatru`Zamolxe mister pagan` a lui Lucian Blaga, Dumnezeu e Marele Orb care are nevoie de noi sa-l tinem de mana sa-l ducem prin lume :)

Cu mare drag,

Paul

[Chris]

muză, ne muză e bună şi-o răgălie :)

am citit cu plăcere,

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos, Augusta! Da, fiindcă e o răgălie specială! :)

Augusta Cristina Călin a spus :

muză, ne muză e bună şi-o răgălie :)

am citit cu plăcere,

[Pop Dorina]

Și... „cerneala curge” bine. Felicitări!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos, Dorina!

Aici, toată lumea scrie pe calculator, păcat de cerneală să se expire, no, io o beau! E bine?

Pop Dorina a spus :

Și... „cerneala curge” bine. Felicitări!

[Mihaela Suciu]

Mulțumesc frumos tuturor de citire și semn!