Săgeata lui Cupidon XIV (titlu provizoriu)

[Stefana Ivanescu]

Miercuri, 3 septembrie 1995

Flori, ora 2:00       

 

            M-am trezit după două ore de somn agitat. Nu mai pot dormi.

Mă uit la Dragoş. Respiraţia lui este liniştită, egală. Ochii nu i se mişcă în orbite. Semne de somn profund. Cum o putea dormi? Pe el nu-l bântuie nelinişti? Este atât de sigur că voi răspunde afirmativ?

Uşurel, pentru a nu-l trezi, mă dau jos din pat şi mă îndrept spre fereastră. Noaptea de septembrie mă primeşte cu adierile ei ca nişte braţe calde. Pe cer, mii de stele îmi fac cu ochiul. Ce mesaj vor oare să-mi transmită?

Cafeaua nebăută aseară este tot pe măsuţă. Pun ceaşca pe pervazul ferestrei, alături de scrumieră şi pachetul de ţigări. Aş încălzi licoarea, rece nu mai are aceeaşi savoare, dar mi-e teamă că-l trezesc pe Dragoş. Renunţ la idee.

            Mintea mea este din nou ca  marea în furtună. Apare o idee, dar imediat este destrămată de alta, mai puternică, precum un val mai mare îl înghite pe cel mai mic. Dar toate se sparg în dantele zdrenţuite. Fragmente de gânduri mi se învâlmăşesc în cap. Îl iubesc? Mă iubeşte? sau este doar o iluzie? Nu este prea repede o nouă căsnicie? Abia am scuturat lanţurile celeilalte. Vreau libertate! Ce libertate? Am copii, trebuie să mă gândesc la ei! Ce va spune familia mea? Mama sigur va fi împotrivă! Când va auzi din ce familie face parte... nici nu vreau să mă gândesc ce va fi la gura ei! Iar altă familie de un nivel superior alei mele! Şi ce-i cu asta? Trebuie să renunţ la aspiraţiile mele pentru că aşa vrea mama? Este viaţa mea, nu a dânşii. Trebuie să mi-o trăiesc după standardele mele!

Care îmi sunt standardel? Un soţ cu care să mă înţeleg, să formăm o familie închegată! Poate fi Dragoş această persoană? Dar ai lui? Încă nu ştiu nimic despre ei!

 

Îl aud pe Dragoş mişcându-se. Mă întorc şi-l văd stând într-un cot şi uitându-se la mine.

-         Nu dormi? îl întreb. Nu am vrut să te trezesc!

-         Nu dorm de când te-ai dat jos din pat. Dar am considerat că este mai bine să te las cu gândurile tale. Hai că pun de cafea!

-         Stai acolo, pun eu, tot sunt deja sculată!

Nu mai obiectează ca altădată, că sunt musafiră. Oare vrea să-mi arate în acest fel că trebuie să mă simt „acasă”? Să intru în rolul de soţie?

Cu câte o cană mare plină cu cafea tare, aromată şi amară în faţă, continuăm discuţia.

-         Nu ai prea dormit. Ai luat o hotărâre?

-         Încă nu.

Îi povestesc şi lui ceea ce gândeam stând în faţa geamului deschis.

-         A, uite o chestie de care voiam să te întreb. Cât de bine îl cunoşti pe doctorul Lungu? Ştie cine eşti de fapt?

-         Da, este printre puţinii din Alexandria care ştiu. Fiind liderul filialei PNL din oraş, a aflat acest lucru. Îl cunoaşte bine pe tata. De asta şi-a permis atunci să-mi dea telefon în legătură cu tine.

-         Şi eu care mă gândeam cum de se amestecă în astfel de probleme! Diana şi Cornel ştiu?

-         Da.

-         Le-ai atras atenţia să nu-mi spună?

-         Nu am discutat cu ei acest subiect decât mai târziu, când şi-au dat seama că sunt cu adevărat îndrăgostit de tine. Dar au considerat că nu trebuie să se amestece. M-au sfătuit să-ţi spun eu, nu să afli de la alţii sau să-ţi dai seama de la televizor, fiindcă semăn foarte bine cu tata.

-         Şi de ce ai aşteptat atâta până să-mi spui?

-         Ţi-am explicat de ce. Şi apoi mai era ceva. Nici tu nu-mi povesteai nimic despre prima ta căsnicie. Şi despre familia ta mi-ai povestit destul de târziu. Asta îmi arăta că nu ai suficientă încredere în mine.

-         Nu era vorba de lipsă de încredere. Pur şi simplu nu voiam să-mi amintesc. Iar despre familia mea, ce rost avea? Doar nu pornisem la drum cu perspectiva unei relaţii serioase. De ce te-ar fi interesat?

-         Ei vezi? Aici voiam să ajung. Tu gândeşti în acest fel, dar pe mine mă condamni că nu ţi-am povestit. Nu crezi că aceleaşi motive ar fi valabile şi din punctul meu de vedere?

Cu aceste cuvinte, mi-a cam închis gura. Nu puteam decât să-i dau dreptate, lucru pe care l-am şi făcut. Apoi am continuat discuţia.

-         Eu abia m-am despărţit, iar tu încă nici măcar nu ai divorţul pronunţat. Este prea repede. Crezi că ne cunoaştem suficient? Avem fiecare în spate câte o căsnicie eşuată. Ai siguranţa că aceasta va merge bine?

-         Sunt convins, despre mine ştiu că-mi doresc o familie adevărată, nevasta să mă aştepte cu mâncarea caldă şi cu zâmbetul pe buze! Copiii să-mi sară în braţe, să mă tăvălesc cu ei pe jos, să mă tragă de păr! Vreau să am familie, nu să fiu pe drumuri!

-         Vezi că nu mă cunoşti suficient? Nu sunt femeia care să stea acasă să te aştepte, cum vrei tu! Am o meserie la care nu voi renunţa şi care îmi răpeşte mult timp. Ai văzut cum este programul, ştiu când plec, dar nu ştiu când ajung acasă! Trebuie să învăţ, am de făcut cursuri, de dat examene. Nu sunt nevasta visurilor tale!

-         Te rog, nu te ambala! Nu a fost exprimarea cea mai corectă! De fapt nu asta vreau de la soţia mea. Vreau să mă înţeleagă şi să o înţeleg, la rândul meu! Ceea ce se întâmplă de fapt între noi! Am văzut la tine interes pentru munca mea, înţelegere când plec pentru două-trei zile. Nu mă baţi la cap cu tot felul de suspiciuni aiuristice!

-         Şi asta te face să crezi că nu sunt geloasă? Că vei putea umbla craila, cu cine şi când vrei tu?

-         Nu, nu asta îmi doresc şi nu cred aşa ceva despre tine! Dar cred că eşti raţională în probleme de viaţă, uneori chiar prea mult! Şi senzuală în relaţia cu partenerul! De ce să nu recunosc, asta îmi place teribil! Sunt convins că vom fi o familie model!

Mă leg de alt aspect al problemei.

-         Părinţii tăi ce părere au despre o eventuală recăsătorie a ta? Aţi discutat vreodată acest subiect?

-         Am discutat la modul foarte concret. Le-am povestit despre tine, cum ne-am cunoscut, te-am descris ca să-şi poată face o părere. Abia aşteaptă să te cunoască!

-         Despre familia mea le-ai spus?

-         Da, dar acest lucru nu este o problemă. O vei cunoaşte pe Silvia, soţia lui Eugen. Familia ei este deasemenea de condiţie modestă, dar acesta nu este un impediment în căsnicia lor. Dealtfel, mama şi tata se trag dintr-o familie de ţărani. Bunicii au trăit toată viaţa la Buciniş. Avem acolo multe rude. Ai mei au vrut să-i ia la Bucureşti, dar ei nu au vrut să se dezrădăcineze. Iar eu şi Eugen ne petreceam vacanţele acolo. Doar după căsătoria cu Simona am mers foarte rar, ei nu-i plăcea la ţară. Şi considera că fetele noastre nu au ce învăţa acolo, plus că se temea de boli, accidente... Avem acolo o casă foarte frumoasă, unde mama şi tata merg des. În rest este îngrijită de unchiul Liviu, fratele tatei, cu care suntem vecini.

-         Bine că a venit vorba despre copii. Ce vor spune fetele tale?

-         Ele ştiu deja că Simona o să se căsătorească cu Nicu. Mama şi tata le pregătesc şi pentru recăsătoria mea. Sunt fete bune, înţelegătoare. Cu felul tău de a fi, sunt convins că te vei împăca bine cu ele. Dar familia ta? Am înţeles că mama ta este mai rigidă. Copiii?

-         Cu copiii nu va fi o problemă. Tu vei şti să te apropii de ei. Te văd mereu cu Raluca şi Sergiu, te-am văzut şi cu Andrei. Nu de asta îmi fac probleme. Mama însă va fi împotrivă. Iniţial va fi o ceartă zdravănă, dar apoi se va potoli şi sigur va accepta. Ca orice mamă, nu-mi vrea decât binele. Să fiu fericită. Doar că înţelege fericirea în felul ei. O voi scoate la capăt.

-         Deci, după cum te exprimi, accepţi cererea mea? îmi spune, iar ochii negri îi sclipesc de bucurie.

-         Da!

Fiind trecut de ora opt, am întârziat deja la serviciu. Oricum, nu am nici un chef să merg, aşa că dau telefon şi mă învoiesc. Cum Dragoş nu vrea să mă lase singură în aceste momente, face acelaşi lucru, apoi ne culcăm. Amândoi avem nevoie de odihnă.

Afrodita, ora 8:30

Misiune îndeplinită! Gata, mi-am luat mâna de pe ei, mai am şi alte treburi!

[Corina Militaru]

S-a terminat? Scris frumos, dar daca s-a incheiat imi pare putin prea brusc. 

Am citit cu placere.

Drag,

[Stefana Ivanescu]

O, nu s-a terminat decât misiunea Afroditei! De acum cei doi sunt pe cont propriu. 

[Sofia Sincă]

Un alt capitol liniar. Stefana simt că nu există intriga... Până acum nu s-a întâmplat nimic deosebit. Sper să vină ineditul...

Am citit cu plăcere, Sofy.

[Ion Lazăr da Coza]

Mici scăpări la tastare, de genul: Iniţial va fi o certă zdravănă,

Timpul nu-mi îngăduie să citesc tot ce se postează. Acest capitol ne dezvăluie, într-o scriere cursivă, curată, punerea de-o căsătorie.

Citit cu plăcere.

da Coza

[Claudia Elena Peter]

Am citit cu plăcere, aștept continuarea!