Există oameni care colecţionează te miri ce, de la monede şi medalii sau timbre până la maşini de epocă. De la un timp încoace, însă, am observat că prosperă o specie aparte: ANTICARUL.
La criza prin care trecem şi amăgiţi cu o tranziţie care nu se mai sfârşeşte (tranziţia spre ce, Doamne iartă-mă?), bietul profesor, miruit cu un salariu de mizerie sau cu o pensie care abia face faţă coşului zilnic, îşi scoate biblioteca la mezat, cărţile cumpărate într-o viaţă de om, hrana sufletului său.
Am trecut acum câteva zille pe lângă un asemenea anticariat şi m-a sfâşiat până la lacrimi o imagine care încă îmi stăruie în memorie: în faţa acestuia tronau două coşuri pline cu cărţi puse alandala unele peste altele, întocmai ca hainele la S. H. Mă urmăreşte această imagine, pentru că m-a şocat un lucru imposibil de trecut cu vederea, şi anume faptul că lucrări de referinţă ale literarurii române şi universale au asemenea soartă, în condiţiile în care eu, ca un împătimit al lecturii, nu mă îndur deocamdată să duc la vânzare nici măcar volume pe care le am în dublu sau chiar triplu exemplar.
Şi îmi dau seama, ba chiar mă cutremură gândul că trebuie să fi fost foarte strâmtorat omul, profesorul care le-a adus aici, dacă nu a găsit altă cale de a-şi acoperi cheltuielile. Cred că sunteţi în asentimentul meu că dincolo de fiecare carte scoasă la vânzare se ascunde o dramă, o zguduitoare dramă, nescrisă încă, desigur.
Dar cine să-şi bată capul şi să analizeze această stare de lucruri anormală, nefirească dacă, mai mult ca sigur, nici nu este observată în goana nebună a capitalismului sălbatic în care am ajuns să trăim? Cine să se gândească la profesorul care, fie că este încă în activitate, fie la pensie, are un venit mizerabil? Cine? Parlamentarii care se miră cum să tragă spuza pe turta lor legiferându-şi salarii exorbitante şi pensii speciale fabuloase, lipsite de cel mai elementar bun-simţ? Hai să fim serioşi!
Au ajuns bieţii profesori într-o asemenea situaţie încât sunt nevoiţi ca atât înainte, cât şi după pensionare să dea meditaţii sau să presteze muncă de babysitter’s pentru « cucuzelii » baronilor ce « s-au descurcat », dacă tot e la modă descurcăreala!
Ruşine, de trei ori ruşine!...
Cuvinte cheie :
da, saracia se pare ca este starea de gratie a dascalului. nici eu nu inteleg cum un formator de minti de viitori oameni importanti poate fi apreciat atat de putin. asta e!
nu am inteles de ce acest strigat de razvratire este pamflet...
ultimele noutăți din mediul on line: malpraxis educațional( adică cine plătește când ia minunatul candidat 4 la BAC...) pensionarea prof la 70 de ani ( nu se discută despre cuantumul pensiei, probabil va fi un punct mai mare pt singurul prof în viață)
E doar o supoziție când vezi ceva şi țeşi imaginativ un scenariu emoțional pe baza frustrărilor colective, asta denotă superficialitate, eu aş fi mers în detaliu şi pe urmă aş fi tras concluziile. Dacă e aşa profitabilă activitatea de anticariat, mai că aş face afacerea. :)) Dar fiecare poate avea libertatea gândirii!
Am în minte o imagine din Iași, se pe strada Lăpușneanu. O mulțime de anticari, scoțându-și în fiecare zi cărțile (o mulțime), fie vreme bună, ploaie sau furtună, și puhoiul de lume care se perinda zilnic trecând indiferent. Eu zic că e bine că există această specie, anticarul. El vinde cultură. Și o vinde ieftin. De multe ori am cumpărat cărți prețioase de la anticariat, cărți pe care nu mi le-aș fi permis de la librărie. Posibil nici să nu le fi găsit. Să punem și altfel întrebarea. Dacă nu era el, oare ce se întâmpla cu multe dintre cărți? La urma urmei nu ia cărțile cu japca de la nimeni.
Titlul sugera ideea ca e rusine halul in care am ajuns ca profesori, miluiti fiind cu o pensie mizera.
Am înțeles mesajul și mă înclin cu tristețe în fața precarietății acestei nobile meserii, dar aprob din toată inima anticariatul, care face posibil accesul la o comoară spirituală, de multe ori greu sau imposibil de atins! Felicitări autoarei!
Va multumesc pentru popas si apreciere! Paste fericit si sanatos!
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR (redactor promovare cultură media)
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ (redactor promovare cultură media)
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor