REZULTATELE Concursului „Labirinturi autumnale”, ediția a III-a, noiembrie, 2016

[Ion Lazăr da Coza]

Clipa a sosit!

     Afişăm cu drag rezultatele Concursului „Labirinturi autumnale”, ediţia a III-a, noiembrie, 2016, concurs desfăşurat pe Site-ul literar-artistic ÎNSEMNE CULTURALE.
       Întâi să dăm „cuvânt” cifrelor existente la ora acestui bilanţ. Aşadar:
       – 31 poezii (votate de 27 membri);
       – 11 proze (votate de 14 membri);

       – trei piese de teatru (votate de 12 membri);
       – patru eseuri (votate de 16 membri).

       Lansarea unui concurs e o provocare irezistibilă pentru creatori, votanţi şi… chibiţi. Fireşte, conştienţi de toate acestea, organizatorii se străduiesc şi, în mare parte, reuşesc – zicem noi – să iasă totul ca la carte.

       Odată afişate rezultatele, apar mulţumiţii şi nemulţumiţii. Cum am mai spus-o cu astfel de prilejuri, haideţi, cei nemulţumiţi, să găsim, în primul rând, vinovaţii în noi: poate nu am trimis textul cel mai potrivit, cel mai inspirat; la secţiunea poezie, de exemplu, un text sub patru catrene, considerăm noi, e prea puţin, unul de peste zece catrene plictiseşte; proza trebuie să fie concentrată, rotundă, expresivă (personal, la acest concurs, am „tras” de mine să citesc până la capăt un text lung, neviguros…); la secţiunea eseu, au fost trimise texte valoroase literar, dar unele nu au nici în clin, nici în mânecuţă cu specia numită eseu; o piesă de teatru, dacă se vrea comedie, trebuie ca fiecare replică să fie spumoasă, spontană etc., iar dacă se vrea o dramă, fiecare cuvânt să fie o picătură de amar strecurată în sufletul cititorului… În mare parte, votanţii au ţinut cont de toate acestea.

       Notele primite sunt, orice s-ar spune, o radiografie fidelă a creatorului, a creaţiei făcută de cei ce ne-au votat. La rându-ne, notele pe care le-am dat, comparându-le cu notele celorlalţi votanţi, ne arată raportarea noastră la fenomenul literar actual. Suntem aproape? Suntem departe? Fiecare să hotărască. Dar cu sinceritate.

       Pentru cârcotaşii care susţin sus şi tare că pe site-ul ÎNSEMNE CULTURALE nu este apreciată poezia clasică, iată că premianta e tocmai o astfel de poezie! Deci, dragilor, noi iubim valoarea indiferent în ce formă e turnată, doar să fie valoare!

       Organizatorii mulţumesc şi în acest cadru participanţilor şi votanţilor, dar şi celor care, alături de preşedintele concursului, Ion Lazăr da Coza, au format juriul: Melania Briciu Atanasiu, Florin T. Roman şi Mircea Teculescu. Remarcabil este şi efortul extraordinar depus de coordonatoarea concursului, doamna Vasilisia Lazăr. Încă o dată… ba de o mie de ori, mulţumiri!

       Sponsorii sunt rugați să ia direct legătura cu premiații și să ofere nemijlocit darurile. Mulțumim!

       Din partea site-ului ÎNSEMNE CULTURALE: multă sănătate, prosperitate, iar pe plan literar, nesfârşită inspiraţie!

 

Metoda de calcul a notei finale:

(nota membri + nota juriu x 4) : 5 = z,zz

Clasamente:

(Acestea sunt fotografii și pot fi descărcate.)

***

***

***

***

Regulamentul AICI

Poeziile participante AICI

Prozele participante, pag. I AICI, pag. a II-a AICI

Piesele de teatru participante AICI

Eseurile participante AICI

***

Diplomele:

Poezie:

Premiul I, Rodica Rădița Răpeanu: AICI

Premiul al II-lea, Nuța Crăciun: AICI

Premiul al III-lea, Simion Cozmescu: AICI

Proză:

Premiul I, Gina Zaharia: AICI

Premiul al II-lea, Mihaela Roxana Boboc: AICI

Premiul al II-lea, Pop Dorina: AICI

Premiul al III-lea, Nikol MerBreM: AICI

Dramaturgie:

Premiul I, Elena Agiu-Neacșu: AICI

Premiul I, Carmen-Bernadeta Anghel: AICI

Premiul al II-lea, nu se acordă 

Premiul al III-lea, nu se acordă

Eseu:

Premiul I, Pop Dorina: AICI

Premiul al II-lea, Veronica Pavel Lerner: AICI

Premiul al III-lea, nu se acordă.

[chindea maria elena]

Întrucât poezia mea a fost una din cele mai înfierate poezii (23) de dv. am să vă răspund peste o zi două mai amplu (pentru că eu tastez mai greu din motive de sănătate)! Până atunci însă, aș vrea foarte mult să mă luminați, căci nu înțeleg afirmația dvs. ”23 e înecată în neologisme” ???????????? 

Am citit și răscitit poezia - afară de cuvântul ”friabil” pe care eu personal îl folosesc de vreo 45 de ani, nu văd în poezia mea decât cuvinte obișnuite, pe care le foloseau și clasicii! Precum știți de pe ”Poeții noștri”, eu de vreo 15 luni introduc în biblioteca site texte (peste 2000) din clasici care au scris acu 600, 800, 1000 de ani! De care NEULOGISME e vorba???  Sunteți sigur că dicționarul după care m-ați taxat a fost tipărit după anul 1950???

Sunt curioasă ce răspuns voi primi, pentru că de ați ” jurizat cu sinceritate” - afirmațiile dvs trebuie să aibă și un suport real!   Nu să fie simple afirmați îmbrăcând o nebuloasă cu nume de adevăr!.....

Gerra 

 

[Nikol MerBreM]

Stimate domnule Roman,
Întrucât ați făcut referire la "Zamolxe", aş dori să vă răspund. Nu contest nota acordată, m-am bucurat de premiu deşi, mărturisesc, mă aşteptam la mai mult. Dar citind argumentarea nu am ştiut dacă să râd mai întâi sau să mă întristez. Nu ştiu cum de am reuşit sa creez groază! Am încercat să prind în povestea aceasta câteva frământări pe care, sunt convinsă, cu toții le avem legate de...cine suntem noi, oamenii şi cum putem fi mai buni. Dar am zugrăvit un Dumnezeu blând şi înțelept, care ne suportă slăbiciunile, angoasele. Am scris cu iubire şi am rămas uimită cum a fost perceput ca un film de groază! Dacă roboții mei v-au speriat, apoi să ştiți că aşa suntem noi, oamenii, de speriat, uneori...Sincer, mi-aş dori mult să recitiți odată, când aveți timp, printre metafore şi roboți am ascuns mesaje...
Vă mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

În regulament stă bine scris că VOTANȚII, DUPĂ SCARA PROPRIE DE VALORI VOR NOTA... etc. A contesta cuiva „scara proprie de valori” denotă o atitudine de-a dreptul deplasată, dacă nu cumva fascistă! Regret incidentul!

da Coza

PS: Florin T. Roman, mâine aștept o postare de a ta, chiar dacă o să spun că-i de 150 de ani! :) 

Și nu te mai umfla în pene că și eu am dat nota mea maximă (9) la poezia de pe primul loc! Sâc!

[Vasilisia Lazăr]

Sofia, nici eu nu împărtășesc întrutotul modalitatea de vot a domnului Roman, așa cum nu o împărtășesc nici pe a ta de acum, nici pe a ta de când ai fost în juriu, nici pe a altora mulți, dar asta nu înseamnă că nu le respect. Asta e scara de valori a fiecăruia dintre noi și de aceea există vot liber. Un concurs e reușit sau nereușit dacă a ieșit sau nu a ieșit ceea ce-ți place ție? Eu știu că frumusețea acestei lumi constă tocmai în faptul că suntem diferiți. 

Asta ca asta, dar să spui că toate relele în literatura de azi pornesc de la faptul că în clasa a V-a înveți Creangă în loc să-l înveți pe Shakespeare e cel puțin aberant. Și jignitor față de valorile noastre. Păcat! Atât am avut de zis.

[Sofia Sincă]

Nu este deloc jignitor și nici nu minimalizează valorile literaturii noastre dacă l-am mai lăsa puțin pe Creangă și pe Sadoveanu în repaus și ne-am alinia la cerințele mai avansate ale Europei, cel puțin, ale lumii cel mult. De asta am spus că vina este în cu totul altă parte, decât la noi, aici în site. În școala noastră nu s-a schimbat nimic de acum 50 de ani, de când am făcut eu gimnaziu, domnul T.Roman sau domnul Bidulescu. Din Punctul meu de vedere, eu i-ași recomanda elevilor doar la lectură suplimentară pe Creangă și pe Sadoveanu, cu al lui nemuritor Baltag... Și apoi votul meu a făcut parte din votul celor mulți, nu a atârnat foarte mult în comparație cu votul domnului Florin T.Roman care s-a declarat total împotriva unui curent de poezie și a non-necesității prozodiei în poezia clasică. Nu poți fii împotriva propriului fiu. Pentru mine asta este de neînțeles. Se declară împotriva poeziei cu vers liber, în timp ce ultima sa postare este un prozo-poem reușit pentru care a făcut multe valuri și susține că are calități/studiu de critic. Uu critic este părintele poetului. Cum să te declari împotriva fiului tău?

Domnule Bidulescu Constantin, nu s-a schimbat gramatica limbii române și nici ortografia, decât pe ici pe colo. Însă nu are nimic comun întrebarea dvs. cu poezia postmodernistă. Nu din întâmplare nu se mai folosesc semnele de punctuație, ci pentru a lăsa la aprecierea cititorului să le folosească cum dorește, poezia postmodernistă având sensuri duble sau multiple. Apoi poetul este un artist... și fiecare are un dram de nebunie, imperios necesar. Ce ar fi un actor fără dramul de nebunie? Cum s-ar putea transpune în rol dacă el ar respecta rigorile civilizației, ale eticii rigide? La fel și poetul. Sare peste punctuație, scrie cu literă mică ce trebuia cu literă mare... ei și? Nu deranjează, ba chiar îi dă savoare textului... ca într-o ghidușie. Din acest motiv, un profesor de limba și literatura română nu va putea fii niciodată un poet strălucit. Că lui nu-i permite conștiința să sară peste aceste valori studiate cu minuțiozitate. Unul de matematică... nici atât. Și da, domnule Bidulescu C. am încercat să pun punct la studierea lui Creangă în gimnaziu... aș vrea eu să rămână așa.

[Ion Lazăr da Coza]

Zoe Dumitrescu-Bușulenga s-a retras din învățământ foarte, foarte dezamăgită în momentul când un student a întrebat-o de ce să-l studieze el, extravagantul, ultra-extra-hiper- criptoavangardistul pe Homer!

Un dascăl ne învață cum să învățăm - de la sămânță la fruct! Ce ne-am face cu neologismele și barbarismele, dacă n-am studia limba vechilor cazanii??? N-am părea căzuți din cer? Iată de ce e bun Creangă!

...Dar nu pot să nu-i dau dreptate (și) Sofiei - o poezie nu-i, totuși, o lucrare de doctorat/inginerie. Însă dacă abordăm, de bunăvoie, poezia în formă fixă, normele acesteia trebuie să ni se pară o provocare, nu o corvoadă, nu ceva facultativ (la brodeală) – altfel, avem versul liber la îndemână!

Să nu încurcăm lucrurile - un pictor nu-i (nu trebuie să fie) fotograf! El redă, în viziune proprie, stări, fapte, lucruri!

Sofia, spui: un profesor de limba și literatura română nu va putea fi niciodată un poet strălucit. Că lui nu-i permite conștiința să sară peste aceste valori studiate cu minuțiozitate. Unul de matematică... nici atât... Ermeticul Ion Barbu (Dan Barbilian) a fost matematician!  :)))

da Coza

[Sofia Sincă]

Da, Ion, cu mici excepții, de fapt excepția care întărește regula. :))) Poezia lui este matematică goală... (glumesc)

[Vasilisia Lazăr]

Fără discuție, domnul Roman a greșit, în primul rând, că a simțit nevoia să-ți explice votul. Nu era cazul. Dintr-o dorință exacerbată de transparență, iată ce a ieșit! :) 

Doamna Sofia Sincă are dreptate parțial. Nu ai voie să nu penalizezi greșelile de prozodie într-o poezie clasică. De asemenea, să penalizezi o poezie bună numai pentru faptul că a fost scrisă cu minusculă la început de rând sau în titlu, iarăși e discutabil. Dar, cum am mai spus, aceasta a fost scara valorică a domniei sale și, din moment ce votul e liber, apoi să rămână liber.

Una peste alta, ar trebui apreciat și faptul că, pe lângă aceste să le zicem neajunsuri, domnul Roman nu a fost chiar pe lângă subiect. Citez:

„Mă consolez cu faptul că sunt singurul jurat care am acordat nota 10 locului I de la “poezie”, că sunt singurul jurat care am acordat nota 10 locului I de la “proză”, că sunt singurul jurat care am acordat nota 8 (maximă la mine şi totodată cea mai mare la juraţi) uneia din cele 2 piese de teatru de pe locul I de la “dramaturgie” şi, în fine, că sunt singurul jurat care am acordat nota 9 (maximă la mine şi totodată cea mai mare la juraţi) locului I de la “eseu”.”

:)

[gina zaharia]

Rog câștigătorii locului I de la secțiunile Dramaturgie și Eseu să-mi lase adresa pe privat pentru a le trimite ”Promisiunea de joi” promisă.

[Vasilisia Lazăr]

Și eu îi rog pe câștigătorii de la poezie să-mi lase în privat adresele ca să le pot trimite „Anotimpul întoarcerilor”.

[Ion Lazăr da Coza]

O membră propune „ca la următorul concurs organizat aici, pe Însemne Culturale, să fie introdus și un premiu de popularitate, măcar la secțiunile Poezie și Proză, unde textele participante sunt mai multe. Am observat la toate concursurile organizate până acum că acea creație care obține cea mai mare notă din partea cititorilor pierde locul fruntaș atunci când se adaugă și notele jurilor. Dar dacă acea creație a fost pe gustul cititorilor, atunci cred că merită un premiu de popularitate”. În principiu, de ce nu? Dar înalță cu ceva nivelul concursului? Unii au sugerat chiar să scoatem juriul. Aici, NU! Ca să evit poliloghia, o să recurg la două exemple: actrița Stela Popescu e foarte, foarte populară/celebră, dar ca valoare nu-i ajunge la gleznă Olgăi Tudorache; la fel și Florin Piersic e foarte popular, dar mai valoros mi se pare George Motoi, Marcel Iureș etc. Iată, rolul juriului, teoretic, e să facă diferența între cele două aspecte. Că juriul o mai dă în bară... asta e! Totuși, juriul e alcătui din laureații pe care noi toți i-am urcat pe podium! Ca principiu, sistemul acesta de vot e cel mai corect! Înclin, și vă rog și pe voi să păstrăm acest sistem de vot. Chiar dacă nu e perfect, e cel mai apropiat de idealul de ierarhizare. Mulțumesc!

[Ion Lazăr da Coza]

Pentru a încuraja dramaturgii și eseiștii, propun ca, pe viitor, la aceste două secțiuni să abolim tematica!