Matteo înainta pe genunchi, mut ca pământul, luptând stoic cu deznădejdea ce-i sfârteca inima și-i gâlgâia în gât, asemeni uni vulcan gata să erupă. Ochii îl înțepau cu ascuțișul lacrimilor care nu voiau să țâșnească, ocupate fiind să înece certitudinea cumplită ce se întindea cotropitoare peste sufletul lui. Toate simțurile scormoneau dărâmăturile neclintite, implorând destinul să cruțe cele trei suflete scumpe lui, care fuseseră înghițite de monstrul tăcut și alb, împreună cu toți ceilalți locuitori ocazionali ai hotelului.
Păstra în minte imaginea lor, adunați în jurul șemineului uriaș, în care dansa focul vesel alimentat de un trunchi de stejar uscat, ce pocnea șăgalnic în jerbe de scântei, care provocau exclamații de entuziasm celor cinci prichindei pofticioși și neastâmpărați. Doi dintre ei erau Sara și Samuel, copii lui și ai Mariei, care erau de fapt și cei mai mari ca vârstă din grupul de copii rămași în hotel peste noapte. Ceilalți trei erau copiii a trei cupluri cu care legaseră o frumoasă prietenie de-a lungul anilor, de când frecventau împreună minunata stațiune turistică din inima Apeninilor Centrali.
Roberto Suarez, proprietarul hotelului legase cu majoritatea clienților săi raporturi strânse și transformase stațiunea într-un adevărat cămin pentru familiile care-l frecventau constant. Vremea rea îi prinsese de mai multe ori în inima munților, dar în afara faptului că rămăseseră două-trei zile sechestrați în ținutul alb și sălbatic, adăpostiți comod în refugiul super confortabil, niciun alt impediment nu le alterase vacanțele. În iernile aspre, se vorbea despre pericolul ipotetic al avalanșelor la care era expusă stațiunea, dar în vremurile moderne nu se verificase niciun astfel de eveniment. Cu toate astea, hotelul actual luase naștere pe ruinele unui vechi popas turistic, distrus în urmă cu câteva zeci de ani de o cumplită avalanșă, provocată de un val de cutremure care bântuiseră regiunea.
Matteo își frângea mâinile de neputință și remușcare, căci ignorase avertismentele autorităților după cutremurele care avuseseră loc în acest an în Apenini și care distruseseră complet o mulțime de localități și uciseseră o mulțime de suflete iar acum, cele mai dragi ființe erau prinse iremediabil sub zidurile prăbușite ale unui colos iar șansele de supraviețuire erau aproape inexistente.
- Bătrâne, ești ok? Arăți cam pierdut în timp și spațiu! Vei vedea că totul va fi bine și că-i vom scoate pe toți de acolo, fără excepție! Ai încredere!
-Nici nu poate fi altfel, Davide! întări Matteo spusele electricianului, fără prea multă convingere, scormonind cu și mai multă dârzenie grămezile de moloz și zăpadă.
Urmau cu sfințenie indicațiile specialiștilor care îî îndrumau de departe, în baza descrierilor pe care le primeau de la ei și se fereau să escaladeze muntele alb din altă parte decât cea care ducea la bucătărie, deoarece exista riscul să producă alte prăbușiri în cazul în care exista vreun loc unde se refugiaseră nefericiții prinși în capcana morții. Dar reduta pe care luptau din răsputeri s-o cucerească, părea de neatins. Nu avansaseră mai mult de cinci metri după ore și ore de eforturi supraomenești, iar oboseala și deznădejdea le consuma și ultimele puteri ce le mai rămăseseră. Niciunul nu mai vorbea, doar munceau și își oblojeau rănile cumplite de la mâini, care se umpleau de pământ și praf, provocându-le dureri insuportabile. Cel mai tare îi rănea tăcerea. La chemările lor continue, doar ecoul văii răspundea sarcastic și impasibil.
După ce invocase numele dragi în zadar, de sute de ori, Matteo se prăbuși hohotind în omătul stropit cu sângele său, izbind neputincios cu pumnii pământul surd și nepăsător. Tovarășii îi alergară în ajutor, ridicându-l de jos și ajutându-l să se așeze pe un rest de zid, stergându-i sudoarea și sângele de pe față cu pioșenie și solidaritate. Cuvintele erau de prisos. Se strânseseră numai în jurul lui, formând parcă un scut uman împotriva disperării care-i nimicea pe toți. Dar ei nu aveau pe nimeni drag acolo jos...
Cuvinte cheie :
Mai bine. Tragedie sună a tragedie. Însă așa citit pe bucățele mici, de fapt foarte mici, nu știi ce urmează, nu se reține exact ce ai citit și e greu să-ți spui părerea. Voi lăsa să se adune mai multe postări și voi citi în aceeași zi, pe viitor.
uni vulcan - unui, typo
Am citit cu interes,
Sofi
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, Director Publicație, redactor și coordonator literar la Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic, redactor Revista Astralis și Revista Agora ARTELOR
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 lei
© 2025 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor