Era pe 28 iunie, îmi amintesc precis, data o ştiu de la orele de istorie, ziua în care ruşii ne luaseră Basarabia. Anul nu-l mai ţin minte, oricum la vre-o doi, trei de la loviluţie, cum îmi place mie să-i zic. Lăsasem baltă facultatea şi mă bătea gândul s-o tai în Occident. Făcusem deja de câteva ori Turcia, să strâng ceva parai, dar acum eram în pană de inspiraţie şi frecam mandurul printre cohortele de ruşi care îşi scoseseră marfa la vânzare în Piaţa Gorbaciov, undeva la marginea oraşului meu natal. Simţind ocazia de a se pricopsi, edilii acestuia, împrejmuiseră locul cu un gard de plasă, puseseră câteva mese de beton şi îl botezaseră, mai nou, Bazar cum auziseră ei că se spune la turcaleţii din Istanbul. Acum rusofonii plăteau taxă
să vândă, noi plăteam taxă să intrăm şi afacerea mergea ca pe roate.
-Bă, ăştia ne ocupă a doua oară, i-am dat un cot lu’ Gipsy, prietenul meu de bagabonţeală, ca pe vremea lui Molotov. Ăla cred că nici nu m-a auzit, că de Molotov nu ştia, poate doar de cocteil să fi aflat cumva. I se învârteau ochii în cap ca un girofar, abia aştepta sa se amestece în mulţime şi să facă ţapţarap, adică să fure.
- E nasol nenică, i-am auzit vocea îngrijorată, ăştia ne-au băgat la ţarc, dacă mă prinde vreunu’ cu jula, nici nu mai pot să mă uşchesc.
Cu ăsta făcusem împreună armata, era chiar ţigan adevărat, da' mai albit. Ştiam cu ce se ocupă, da’ nu-mi păsa. Lăsase de câteva ori, în garsoniera mea, câte o geantă plină, cu fermoarul tras,venea-pleca, după cum îl tăia capul, nu-mi lipsea nimic. Cât timp găseam pe masă câte o sticloanţă de Stolichnaya, lăsată ca amintire, mă durea în pix.
   Era mai către prânz, începuse să ne potopească zăduful şi lumea toropită începuse să se tragă la umbra celor câţiva salcâmi piperniciţi, sau pe lângă ziduri. Venise un autocar cu ucrainieni, pe tarabe apăruse proaspătură, pături mongoleze şi ceva electronică din ţările baltice, şi oamenii se mai învioraseră. Gipsy dispăruse şi el prin vecini la ciordeală.
Rămas singur, am decis că venise momentul să-mi exercit puţinele cunoştinţele de rusă, pe care profii mă obligaseră să le deprind, mai mult cu sila, în liceu.
   Nu departe de mine două hazeaice trupeşe, rumene-n obraji, aşezaseră de ochii lumii pe o Pravda hărtănită, nişte fleacuri, vreo două vaze de porţelan, câteva discuri de vinil, o matrioska şi cam atât . Una dintre ele cea mai tânără, s-a uitat atentă împrejur, a băgat mâna în sân şi a scos o punguţă dolofană de piele din care a extras o pereche de cercei filigranaţi pe care cea vârstnică a ajutat-o să şi-i prindă la urechi. Tăşcuţa  rămăsese la vedere, ţinută strâns la piept. Ştiam acum care era adevărata lor marfă, şi-o clipă am regretat, că Gipsy nu era pe aproape, să încercăm să dăm un tun. Oricum nu voiam să pierd ocazia.
M-am apropiat agale, să nu atrag atenţia, am luat la întâmplare un disc, de pe  coperta căruia John Lenon mă privea curios prin ochelari, apoi am întrebat de-a dreptul:
-Zoloto esti?
-Daaaa esti, mi-a confirmat cea cu cerceii, întorcându-şi capul mândră ca să îi admir, haroşâi zoloto, de paisprezece karate, a desenat ea cu degetul cifra în podul palmei.
-Skoliko, cât? am vrut să încep tocmeala. Când mi-au spus primul preţ, mi-am dat seama că marfa nu-i de mine, astea ori ştiau să ceară sau chiar aveau aur de calitate. Am spus şi eu un preţ, la vrăjeală, m-au refuzat de două ori energic, niet, niet, şi am dat să plec, când am simţit o atingere uşoară în dreptul cotului. M-am intors rapid, asta ar fi fost culmea, să fie cineva care sa încerce să mă „opereze” tocmai pe mine.
Alături, privindu-mă candid, cu ochii săi de un albastru-spălăcit, de sub basmaua înflorată,  stătea o băbuţă.
-Maică, mi-a prins ea, braţul gol cu mâna bătătorită de munca pământului, iartă-mă rogu-te, da văd că ştii rusăşte. Intreabă-le pe ’mnealor, dacă nu au praf de purici, că m-au omorât blestemaţii.
Am rămas cu gura căscată, mă aşteptam să -mi spună orice, numai  asta nu. Am dat să neg, imi venea să şi râd , iaca na, ce-i trece babei ăsteia prin cap să cumpere, dar ca din senin mi-am văzut prietenul în apropiere , cu o pătură mare în braţe, pe care sigur o „împrumutase” de undeva. Mi-a facut uşor semn cu capul să continui, şi s-a apropiat de rusoaice. Am înţeles că le pusese gând rău şi eu trebuia să-i fac un fel de paravan.
-Hai  nu-ntrebi,  m-a rugat iar băbuţa. Atunci mi-a venit ideea:
-Mamaie, de ce dai matale banii pe prostii şi nu faci ca bunica -mea. Mata esti de la ţară, tre’să ai pe acasă nişte chicuş?
-Am cum să nu, s-a fălit ea incântată, da spirt, nu-i bun?
- Nuu, musai chicuş, că-i mai tare. Cam o juma’ de litru. Spirtu-i bun pentru puricii de la oraş, cei de la sat sânt mai vânjoşi. Iei apoi o bucată de cărămidă de aia roşie, că se vede mai bine, şi o fărâmi, până se face mică de tot, aproape praf şi o amesteci cu chicuşul, într-o sticlă. Pui după trebuinţă, da' nu prea mult că  se mocirleşte, depinde cât de mulţi purici ai.
  M-am uitat, cu coada ochiului şi l-am văzut pe Gipsy tocmindu-se. Avea un sul de verzişori la vedere în mână, numai cei de-deasupra erau buni, restul de abureală, traşi la xerox. Lângă mine se opriseră doi curioşi, aşa că m-am grăbit să termin. Mămăica aştepta şi ea „reţeta”cu mâna pusă la gură.
-Seara când te culci, agiţi umplutura bine, te dai pe tot corpul cu chicuş şi te bagi în pat. Puricii se îmbată, se iau la bătaie cu bucătile de cărămidă, îşi sparg capul şi mor.
M-am oprit din povestit râzând. Cei doi gură cască, au inceput să râdă şi ei inveseliţi, numai bătrânica se uita prostită, la mine.
-Maică, şi-a făcut ea o cruce mare cât o zi de post, mă uit la  dumneata că eşti om tânăr şi cu carte şi ţi-ai găsit să-ţi baţi joc de mine, fimeie bătrână şi fără şcoală. Apăi ruşine să-ţi fie!
S-a îndepărtat bolborosind. Locul se golise. Râdeam încă, atunci,când le-am auzit pe rusoaice ţipând ascutit:
-Ţapţarap, miliţia,ţapţarap.!
   Am ştiut imediat ce se întâmplase. În loc să plătească, Gipsy le aruncase pătura-n cap, smulsese pe bâjbâite punga şi o rupsese la fugă.
   Am auzit  fluieratul prelung al unui agent de pază, lumea începea să se bulucească,  aşa că mi-am aprins o ţigară şi am dat-o cotită spre ieşire. Dintr-o boxă, pusă la maxim, cele două”Andrele” mă tachinau de la distanţă:
Moşule ce tânăr eşti

E prima oară când vii la mine...

Vizualizări: 253

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Decupaj foarte reușit din realitatea haosului inițial . Scena cu praful de purici este fabuloasă , emblematică pentru acele vremuri . Din păcate mulți încă mai caută și azi praf de purici . Nu contenesc să vă admir!

 Mulţumesc doamna Grădinariu, mă copleşiţi cu atât de multă  bunăvoinţă.

Haioasă domnule Mony, umor în stil specific! Mi-am permis să vă fac anumite corecturi pe text, mai precis numele vodcii şi Andrelele cu melodia respectivă sunt de dată mai recentă, dacă ar fi să fiu cârcotaşă şi să respectăm adevărul istoric :)))))))

Am citit cu plăcere, :)))))))

 Hai sa cârcotesc şi eu. La Andrele, ai dreptate diferenţa este în timp destul de mică, maxim 2 ani,  dar am acceptat anacronismul pentru versul citat. Cât despre vodka eu beam St... cand tu mergeai la grădiniţă şi spuneai: - Uite mamă soldaţii Atunci se scria cum am scris eu,  dar cu caractere slave, nu sub forma asta englezită pt export

:))))))) Da, după ce am scris mi-am dat seama că se pot muta în timp diverse evenimente pentru a întări anumite situaţii:)) Cât despre vodcă sau vodkă, dumneavoastră sunteţi liber să schimbaţi şi să păstraţi numele iniţial - eu aşa am găsit-o pe net, nu îmi mai amintesc cum se scria! :))))))

 Din păcate, odată, deeemult,  vodka imi plăcea la propriu, nu numai cum se scrie.

Savuros text, domnule Mony! 

"Puricii se îmbată, se iau la bătaie cu bucătile de cărămidă, îşi sparg capul şi mor." Ce-am mai ras la scena cu puricii!

Altfel, bine descrisa perioada tulbure din care, probabil, au rasarit multi dintre bogatii prezentului.

Admiratie,

Atmosferă de bâlci  hilar descrisă şi cu aplomb. Iar referitor la praful de purici, recunosc nu am mai auzit până acum. Eu citeam foarte serios, crezând că este o reţetă adevărată... cu atât mai mare a fost amuzamentul, imaginându-mi cum puricii se pot omorî între ei...

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

Dacă și puricii au apucături umane...

Felicitări.

da Coza

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

VALERIA MERCA 

SOFIA SINCĂ 

MIHAELA POPA

TUDOR CICU

VASILISIA LAZĂR 

Activitatea Recentă

Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog Sub o pleoapă de balaur a lui gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Dinca Valerian
cu 6 ore în urmă
Pictograma profiluluiVasilisia Lazăr i-a dăruit un cadou utilizatorului gherbaluta n gabriel
cu 7 ore în urmă
Tudor Cicu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Destinul nu trimite niciodată vestitori a utilizatorului Tudor Cicu
cu 8 ore în urmă
Postare de log efectuată de Tudor Cicu
cu 9 ore în urmă
Mick Lorem a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De-ai ști a utilizatorului Mick Lorem
cu 15 ore în urmă
Postări de log efectuate de Mick Lorem
cu 19 ore în urmă
Mick Lorem a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Senzații căzătoare a utilizatorului Mick Lorem
cu 19 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (128 - 130) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 21 ore în urmă
Darie Giurgiu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Zborul Frânt a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 21 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De-ai ști a utilizatorului Mick Lorem
cu 21 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Senzații căzătoare a utilizatorului Mick Lorem
cu 21 ore în urmă
Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haina dragostei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 23 ore în urmă
Chris a contribuit cu răspunsuri la discuţia Destinul nu trimite niciodată vestitori a utilizatorului Tudor Cicu
cu 23 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog orașul tăcut a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 23 ore în urmă
Pictograma profiluluiChris i-a dăruit un cadou utilizatorului RAMONA GHETU
cu 23 ore în urmă
Pictograma profiluluiChris i-a dăruit un cadou utilizatorului gherbaluta n gabriel
cu 23 ore în urmă
Pictograma profiluluiChris i-a dăruit un cadou utilizatorului Barbu Madalina Elena
cu 23 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog haiku (128 - 130) a utilizatorului Dinca Valerian
cu 23 ore în urmă
Lui Chris i-a plăcut discuţia Destinul nu trimite niciodată vestitori a lui Tudor Cicu
cu 23 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor